Către:
Biroul Permanent al Camerei Deputaților
În atenția: Domnului Președinte al Camerei
Deputaților
Adresa: Palatul Parlamentului, Str. Izvor
nr. 2-4, Sector 5, București
E-mail: presa@cdep.ro, infocdep@cdep.ro, srp@cdep.ro
Referință: Solicitare de reformă legislativă
urgentă prin depunerea Proiectului tehnic de amendare a „Legii nr. 32/1994
privind sponsorizarea”, în scopul corelării cu „Legea nr. 227/2015 privind
Codul fiscal” și eliminării barierelor birocratice prin recunoașterea
înscrisurilor electronice cu semnătură calificată.
Domnule Președinte al Camerei
Deputaților,
Subsemnatul, conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița, domiciliat în
Craiova, str. Unirii, bloc 21-B, apt. 2, telefon: 0722-956.600, e-mail: n.grigorie@yahoo.com , scriitor, jurnalist, expert în fiscalitate cu o carieră de 23 de ani în
cadrul structurilor operative ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj
și fost consultant fiscal la nivel înalt, autor a 104 cărți și a peste 2.500 de
articole publicate în țară și în străinătate,
În temeiul dreptului constituțional de petiționare (Art. 51 din Constituția
României) și având în vedere rolul fundamental al Camerei Deputaților de for
decizional în materia legilor ordinare (Art. 75 din Constituția României),
Vă înaintează prezentul Proiect tehnic de amendament legislativ și
Expunerea de motive aferentă, cu solicitarea oficială de a fi înregistrate
la Biroul Permanent și repartizate cu prioritate către Comisia pentru Buget,
Finanțe și Bănci și Comisia pentru Cultură, Arte, Mijloace de Informare în
Masă.
Obiectivul central este ca acest text corectat să fie asumat ca inițiativă
parlamentară pentru a deblocat de urgență finanțarea privată a operelor de
utilitate publică națională.
EXPUNERE DE MOTIVE
1. Justificarea
urgenței: Digitalizarea asimetrică a statului român
Suntem martorii unui paradox administrativ profund nociv.
Prin intermediul Ministerului Finanțelor și al ANAF, statul român a
digitalizat forțat întregul circuit economic prin platforme stricte (e-Factura,
e-Transport, SPV etc.).
Cu toate acestea, când societatea civilă și elitele intelectuale încearcă
să sprijine populația prin lucrări de alfabetizare digitală și ghiduri de
protecție împotriva fraudelor din era Inteligenței Artificiale (precum volumele
subsemnatului finalizate recent: „Dicționarul Inteligenței Artificiale și al
Civilizației Digitale” și „Inteligența Artificială pe înțelesul tuturor”), ele
se lovesc de un zid legislativ anacronic, administrat după reguli conceptuale
din secolul trecut.”
2. Anacronismul
procedurilor notariale fizice [Art. 1, alin. (4)]
Conform textului actual al Legii nr. 32/1994, orice act de mecenat este
lovit de nulitate absolută dacă nu este încheiat „în formă autentică”.
Aceasta înseamnă obligarea managerilor de companii și a autorilor la
deplasări fizice redundante la notari publici.
Această abordare neagă de jure existența tehnologiilor moderne și a Legii
nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Într-o economie bazată pe dinamică și viteză, blocarea fluxurilor
financiare destinate culturii prin constrângeri notariale ce datează istoric de
pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1864) reprezintă un atentat la
adresa progresului științific național.
3. Insecuritatea
fiscală a cercetătorilor și autorilor persoane fizice
Din cauza lipsei unor delimitări clare în Legea nr. 32/1994, organele de
control fiscal pe teren interpretează activitatea publicistică cu caracter
educațional a autorilor persoane fizice ca fiind o activitate economică cu scop
pur comercial (lucrativ).
Această interpretare este cauzată de prevederile neclare, confuze,
interpretabile diferit, până la contradictoriu din Legea nr. 32/1994 care, în
plus, prin art. 8 este în contradicție gravă cu prevederile art. 25, alin. (4)
din „Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”.
Aceste grave neajunsuri legislative anulează facilitățile acordate firmelor
formatoare de mecenat, blocând fluxul de finanțare.
Este imperativă introducerea unui alineat protector care să stipuleze clar
că actul de propagare a cunoașterii nu este o activitate comercială în sens fiscal.
4. Ruptura tehnică
dintre Legea nr. 32/1994 și Codul Fiscal [Art. 8]
O analiză economică riguroasă relevă o contradicție de nerezolvat pe cale
administrativă simplă:
Articolul 8 din Legea nr. 32/1994 vorbește despre o „reducere a bazei impozabile
cu echivalentul sponsorizărilor, în limită de 5%”.
Articolul 25 alin. (4) lit. i) din Legea nr.
227/2015 privind Codul Fiscal
instituie o cu totul altă regulă de calcul, modernă: creditul fiscal direct
(scăderea sumelor direct din impozitul datorat în limita minimă dintre 0,75%
din cifra de afaceri sau 20% din impozitul pe profit).
Urmarea acestei necorelări structurale este un haos total în timpul
inspecțiilor fiscale.
Erorile legislative și textul ambiguu din bazele de date (accentuate de
abrogările succesive încrucișate dintre O.U.G. nr. 127/1999 și Legea nr.
414/2002, neclarificate vizual în totalitate în programe precum Lex Expert)
sunt folosite ca pretext de control pentru aplicarea de sancțiuni abuzive
sponsorilor.
Modificarea propusă repune în drepturi ordinea legislativă firească.
PROIECT DE LEGE
pentru modificarea și completarea Legii nr.
32/1994 privind sponsorizarea
Parlamentul României adoptă prezenta lege:
Articol unic. Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificările și completările
ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (4) se modifică și va
avea următorul cuprins:
Text actual: (4) Actul de mecenat se încheie în forma autentică în care se vor
specifica obiectul, durata şi valoarea acestuia.
Text propus: „(4) Actul de mecenat se încheie în formă autentică notarială sau sub
forma unui înscris în format electronic, semnat cu semnătură electronică calificată
de către ambele părți, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind
semnătura electronică, republicată. În act se vor specifica obiectul, durata și
valoarea acestuia.”
2. La articolul 1, după alineatul (4) se introduce
un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
Text propus: „(5) Finanțarea prin sponsorizare sau mecenat a editării, traducerii și
publicării operelor în format pe hârtie sau electronic, cu caracter științific,
educațional sau de utilitate publică, realizate de persoane fizice în calitate
de autor, nu constituie activitate cu scop lucrativ sau comercial pentru
autor în sens fiscal, iar sumele transferate păstrează regimul de
facilități fiscale pentru sponsor/mecena în limitele prevăzute de Codul
fiscal.”
3. Articolul 8 se modifică și va avea următorul
cuprins:
Text actual: (1) Persoanele fizice sau juridice române, care efectuează sponsorizări
în domeniile prevăzute la art. 4, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu
echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de 5% din baza impozabilă. [...]
(3) Totalitatea reducerilor aplicate bazei impozabile [...] nu poate depăşi 5%
din venitul sau din profitul impozabil, după caz.
Text propus: „(1) Persoanele fizice sau juridice române care efectuează sponsorizări
sau acte de mecenat în domeniile prevăzute la art. 4 beneficiază de
facilitățile fiscale prevăzute în mod exclusiv și prioritar de Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.”
„(2) Orice trimitere din prezenta lege la reducerea bazei impozabile sau la
plafoane procentuale de calcul al profitului impozabil se consideră înlocuită
de drept cu mecanismul creditului fiscal reglementat de legislația fiscală
în vigoare.”
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Semnătura:
Data: 22.06.2026

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu