Către:
Biroul permanent al Senatului României
În atenția: Doamnei/Domnului Președinte al
Senatului
Adresa: Calea 13 Septembrie nr. 1-3, Sector
5, București
E-mail: secretariat_general@senat.ro, infopub@senat.ro, presa@senat.ro, cmun@senat.ro
Referință: Propunere legislativă de amendare a „Legii nr. 32/1994 privind
sponsorizarea”, pentru eliminarea paralelismelor juridice, integrarea
semnăturii electronice calificate în Era Digitală și corelarea cu „Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal”.
Domnule / Doamnă Președinte al
Senatului,
Subsemnatul, conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița, domiciliat în
Craiova, str. Unirii, bloc 21-B, apt. 2, telefon: 0722-956.600, e-mail:
n.grigorie@yahoo.com, scriitor, jurnalist, fost salariat timp de 23 de ani al
Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj și fost consultant fiscal la
nivelul unuia dintre Președinții României, autor a 104 cărți și a peste 2.500
de articole de specialitate,
În temeiul dreptului constituțional de petiționare prevăzut de Art. 51 din
Constituția României și conform procedurilor parlamentare privind inițiativele
cetățenești,
Vă înaintează prezenta solicitare oficială dublată de un Proiect tehnic
de amendament legislativ și Expunere de motive, cu rugămintea imperativă de
a fi supuse analizei Biroului Permanent, înregistrate și transmise cu
celeritate către Comisia pentru Buget, Finanțe, Activitate Bancară și Piață de
Capital și Comisia pentru Cultură și Media din cadrul Senatului României, în
vederea asumării și introducerii acestora în circuitul legislativ de către
membrii forului dumneavoastră.
Prezentul demers este motivat de blocajele birocratice și anacronice severe
din Legea nr. 32/1994, care penalizează actul de cultură, sugrumă cercetarea
științifică independentă și împiedică publicarea operelor de utilitate publică
dedicate combaterii analfabetismului digital în România.
EXPUNERE DE MOTIVE
1. Contextul actual și paradoxul digitalizării
România se află într-un proces accelerat de digitalizare
administrativ-fiscală forțată (implementarea sistemelor e-Factura, e-Transport,
e-Sigiliu, SAF-T, Spațiul Privat Virtual etc.), proces care pune o presiune
uriașă de adaptare pe cetățeanul de rând. Cu toate acestea, când societatea
civilă și elitele intelectuale încearcă să sprijine populația prin lucrări de
alfabetizare digitală și ghiduri de protecție împotriva fraudelor din era
Inteligenței Artificiale (precum volumele subsemnatului finalizate recent:
„Dicționarul Inteligenței Artificiale și al Civilizației Digitale” și
„Inteligența Artificială pe înțelesul tuturor”), ele se lovesc de un zid
legislativ anacronic, administrat după reguli conceptuale din secolul trecut.
2. Problematica formei autentice notariale fizice
[Art. 1, alin. (4)]
Legea nr. 32/1994 impune la art. 1 alin. (4) ca actul de mecenat să fie
încheiat exclusiv în „formă autentică”, ceea ce presupune deplasarea fizică
obligatorie în fața unui notar public, conform definițiilor din Codul de
Procedură Civilă și Codul Civil.
Această cerință își are rădăcinile istorice în primul Cod Civil român de la
1864 (intrat în vigoare sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza în 1865). În Epoca
Inteligenței Artificiale, este de o absurditate economică flagrantă ca un
sponsor dintr-o localitate (ex. Baia Mare) și un autor din altă localitate (ex.
Constanța) să parcurgă sute de kilometri sau să își blocheze activitatea pentru
o autentificare fizică, ignorând complet existența înscrisurilor electronice și
a semnăturilor electronice calificate reglementate modern prin Legea nr.
455/2001.
3. Vidul filantropic și securitatea juridică a
autorilor persoane fizice
Din cauza lipsei unor delimitări clare în Legea nr. 32/1994, organele de
control fiscal pe teren interpretează activitatea publicistică cu caracter
educațional a autorilor persoane fizice ca fiind o activitate economică cu scop
pur comercial (lucrativ). Această interpretare este cauzată de prevederile
neclare, confuze, interpretabile diferit, până la contradictoriu, ale Legii nr.
32/1994 care, în plus, prin art. 8 este în contradicție gravă cu prevederile
art. 25, alin. (4) din „Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”. Aceste grave
neajunsuri legislative anulează facilitățile acordate firmelor formatoare de mecenat,
blocând fluxul de finanțare. Este imperativă introducerea unui alineat
protector care să stipuleze clar că actul de propagare a cunoașterii nu este o
activitate comercială în sens fiscal.
4. Haosul legislativ și contradicția flagrantă cu
Codul Fiscal [Art. 8]
O analiză economică riguroasă relevă o contradicție de nerezolvat pe cale
administrativă simplă:
4.1. Articolul 8 din Legea nr. 32/1994 (reprodus în formă consolidată în baza
modificărilor O.U.G. nr. 127/1999, deși articolul de modificare a fost ulterior
abrogat prin Legea nr. 414/2002, generând un haos de evidență inclusiv în
programe de prestigiu ca Lex Expert) face referire la o depășită „reducere a
bazei impozabile în limită de 5%”.
4.2. Articolul 25 alin. (4) lit. i) din Legea nr.
227/2015 privind Codul Fiscal
reglementează o facilitate total diferită: creditul fiscal direct
(scăderea directă din impozitul pe profit datorat a valorii minime dintre 0,75%
din cifra de afaceri sau 20% din impozit).
Această dualitate legislativă acționează ca o capcană birocratică activă.
Inspectorii fiscali pe teren speculează necorelările terminologice (reducere de
bază versus credit fiscal direct) pentru a respinge facilitățile companiilor
care acordă sponsorizări, descurajând complet finanțarea culturii din surse
private. Modificarea propusă repune în drepturi ordinea legislativă firească.
PROIECT DE LEGE
pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/1994
privind sponsorizarea
Parlamentul României adoptă prezenta lege:
Articol unic. Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificările și completările
ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (4) se modifică și va
avea următorul cuprins:
„(4) Actul de mecenat se încheie în formă autentică notarială sau sub
forma unui înscris în format electronic, semnat cu semnătură electronică
calificată de către ambele părți, conform prevederilor Legii nr. 455/2001
privind semnătura electronică, republicată. În act se vor specifica obiectul,
durata și valoarea acestuia.”
2. La articolul 1, după alineatul (4) se introduce
un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
„(5) Finanțarea prin sponsorizare sau mecenat a editării, traducerii și
publicării operelor în format pe hârtie sau electronic, cu caracter
științific, educațional sau de utilitate publică, realizate de persoane fizice
în calitate de autor, nu constituie activitate cu scop lucrativ sau
comercial pentru autor în sens fiscal, iar sumele transferate păstrează
regimul de facilități fiscale pentru sponsor/mecena în limitele prevăzute de
Codul fiscal.”
3. Articolul 8 se modifică și va avea următorul
cuprins:
Text actual: (1) Persoanele fizice sau juridice române, care efectuează sponsorizări
în domeniile prevăzute la art. 4, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu
echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de 5% din baza impozabilă. [...]
(3) Totalitatea reducerilor aplicate bazei impozabile [...] nu poate depăşi 5%
din venitul sau din profitul impozabil, după caz.
Text propus: „(1) Persoanele fizice sau juridice române care efectuează sponsorizări
sau acte de mecenat în domeniile prevăzute la art. 4 beneficiază de
facilitățile fiscale prevăzute în mod exclusiv și prioritar de Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.”
„(2) Orice trimitere din prezenta
lege la reducerea bazei impozabile sau la plafoane procentuale de calcul al
profitului impozabil se consideră înlocuită de drept cu mecanismul
creditului fiscal reglementat de legislația fiscală în vigoare.”
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Semnătura:
Data: 22.06.2026

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu