Ce
a ajuns PNL! Ce vremuri trăim! PNL și-a ridicat poalele în cap, încât nu i se
mai văd nici doctrina și nici rușinea. Războiul din PNL este atât de murdar
încât și adversarii privesc cu jenă! Doctrina reformatoare în PNL este foamea
de putere și aroganța/țâfna politică.
În PNL se mai văd doar cei care au confiscat un nume
istoric, fără voturile oamenilor în spate, recitatori de punctaje. Aceștia fac
cu adevărat rău PNL. În loc să luptăm pentru reforma promisă, clarificarea
doctrinară de partid național conservator, avem timp pentru excluderi din
partid.
Cine și-ar fi imaginat că tocmai în PNL, cel mai
vechi partid din România, născut din spiritul libertății, al inițiativei
private și al descentralizării, se ajunge la congrese dedicate disciplinării
opiniilor și concentrării puterii la centru?
Să faci congres în două zile, pentru a transforma
statutul într-un „cod de sancțiuni” și să reformezi partidul punând în funcții
oameni fără legitimitatea votului în spate, însemnă încă un pas în a îngropa
acest partid național liberal conservator.
Veselia este mare la unii cu valoare politică zero,
incompetenți electoral. Tot ceea ce face astăzi acest partid se va întoarce
împotriva sa. Timpul va fi martorul meu.
Un partid care a supraviețuit imperiilor,
dictaturilor și comunismului este astăzi mai preocupat să controleze vocile din
interior decât să încurajeze dezbaterea care l-a consacrat despre identitatea
lui doctrinară și promovarea în conducere a oamenilor votați de electorat.
Ce nu înțeleg acești oameni este ca nimeni nu îi
ascultă și urmează în țară pe cei incompetenți electoral fără voturi, întrucât
nimeni nu poate asculta și urma politicieni care nu pot fi ei înșiși, un
exemplu competent de urmat, legitimați electoral – oricâte congrese,
aranjamente, combinații sau jocuri politice se fac.
Paradoxul este uluitor: cei etichetați ani la rând
drept „PD-iști” sau „băsiști” (eu fiind unul dintre aceștia!) ajung să apere
valorile național-liberale și conservatoare, care au definit identitatea
partidului, în timp ce unii dintre cei care revendică „pedigree-ul liberal” par
hotărâți să transforme PNL în ceva ce fondatorii săi cu greu ar mai recunoaște.
Inadmisibil! Liberalismul nu înseamnă uniformitate.
Conservatorismul nu înseamnă obediență. Forța PNL a fost întotdeauna
pluralismul ideilor, respectul pentru autonomie și competiția argumentelor.
Când opinia devine abatere, când centralizarea este
prezentată drept reformă și când loialitatea față de principii este tratată ca
o problemă de disciplină, întrebarea nu mai este încotro merge partidul, ci
dacă mai este același partid, cât a mai rămas din el.
Istoria nu iartă partidele care își uită esența
pentru care există. Iar membrii care refuză să tacă nu sunt problema.
Excluderile din partid nu sunt soluția la rezolvarea problemelor din PNL.
De cele mai multe ori, cei care își asumă poziții,
sunt ultimul semn că partidul încă mai respiră puțin.
Este regretabil ca oamenii onești, de bună credință
– majoritatea din acest partid sunt angrenați în acest război politic – care nu
le aparține. Nu e lupta lor ci a altora. Atât de lipsit de valori și reformat
(!) este acest partid încât să numești vicepreședinți naționali oameni intrați
în partid de câteva ore!? Ore!
Meritocrația! Ce jignire mai mare pentru membri de
partid de zeci de ani, aleși locali și județeni – primari și președinți de
Consilii Județene – care nu sunt buni să conducă partidul. Exact cei, cu care
PNL se laudă în campaniile electorale și îi prezintă ca și modele de
performanță prin țară.
În campanie, aleșii votați de oameni din PNL sunt
modele de lăudat și urmat, iar acum au ajuns trădători de PNL! Dacă o fi
invers?!
PNL se pregătește pentru momentul care vine, vine,
vine rapid, în care nu o să mai aibă mulți dintre acești aleși locali și
județeni. Pentru prima dată mă întreb, la modul cel mai serios, ce mai caut eu
în acest partid?
Și suntem mulți…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu