Simt un damf...

 

Simt un damf de stare de urgență nu de-acum, ci de ceva vreme, din perioada dronei căzute pe blocul din Galați. A propos, ziarista care (încă) mai sunt, parcă ar fi curioasă să vadă familia aceea afectată. N-a văzut-o nimeni... Doar că povestea dronelor pare să se fi demonetizat și-atunci trebuie să găsim altceva, ca să mai menținem la putere niște oameni care trebuiau să plece de mult. Să ple-ce!

Starea de alertă energetică, instituită azi, poate fi anticamera stării de urgență. În stare de urgență, nu se pot organiza alegeri. Lucrurile sunt atât de simple, de evidente, de logice... Și lumea tace, și tace... și tace...

În țara asta, în care izvoarele ne gâlgâie sub pași, în care cad râurile peste noi, în care tocmai am avut inundații pentru că a plouat abundent, brusc nu mai avem apă. Brusc am descoperit că vara e cald și că e o problemă cu apa, cu hidrocentralele, cu energia. Cu acele hidrocentrale, care s-au golit una după alta. Ori, poate, cu acele fântâni pe care se dorește punerea de taxe.

Brusc aflăm că va trebui să eficientizăm consumul de curent, să spălăm doar între anumite intervale de timp. Cuuuum? În țara asta în care se urla în gura mare că românii o duc excepțional de bine?!

Și, nu știu cum, dar simt un damf de... comunism, când ascultam pe întuneric și pe furiș Europa Liberă. Îmi amintesc că, precum câinele lui Pavlov, ne obișnuiserăm să facem lucruri care n-aveau nevoie de prea multă lumină în orele acelea în care stăteam la lumânare, ori la lampă... ori fără ele... Se pregătea cina pe soba din bucătărie, se tăia cu gesturi reflexe pâinea, slănina, brânza, se amesteca în mămăligă ori în macaroane și... mâncam. Că amestecatul în oală și dusul lingurii la gură nu necesită nici minte prea multă, nici lumină, nici știință, nici conexiuni logice excepționale. Deveniserăm ceea ce se dorea: un fel de amibe care mâncau și stăteau. Stăteau și mâncau... și tot așa...

De vom avea ore de întuneric, fără internet, fără televizor, cu economie la utilizarea telefonului, mă și gândesc... că s-ar putea să crească natalitatea. Asta ar putea fi un lucru bun pentru (încă) țara asta. Nu știu dacă guvernanții au luat în calcul asta... Că nu sunt sigură că și-ar dori un astfel de fenomen.

Dana GAGNIUC BUZURA