Rezultate previzibile, și totuși surprinzătoare

Cea mai anostă campanie prezidențială din ultimii 30 de ani se termină cu rezultate care pot fi interpretate în moduri diferite, în funcție de ce și-au propus și ce au obținut fiecare candidat, fiecare partid.  Depinde din ce parte privești rezultatele, previzibile, și totuși, pe alocuri, surprinzătoare.

Klaus Iohannis. S-a plasat pe primul loc, la o distanță respectabilă de al doilea clasat. A obținut 37,49%, dar în timpul campaniei electorale se avansa ideea că va câștiga președinția din primul tur obținând peste 50% din voturile alegătorilor înscriși pe listele electorale. În liste sunt înscriși peste 18 milioane de cetățeni cu drept de vot. Așadar, trebuia să obțină peste 9 milioane de voturi. Nu a obținut nici măcar 50% din numărul de voturi al alegătorilor care s-au prezentat la urne. În schimb a obținut peste 50% din voturile românilor din străinătate.

Viorica Dăncilă. Obiectivul candidatului PSD a fost să intre în turul doi. Obiectivul a fost atins. Dăncilă intră în turul doi obținând cel mai slab scor al unui candidat social democrat din toate timpurile. PSD este la cota cea mai joasă. Partidul funcționează la cota de avarie din moment ce nu s-a mai simțit vuietul mașinii de vot care era PSD. Cu 22,69% Viorica Dăncilă a reparat cu două procente dezastrul de la euroalegeri. Dar pentru un partid care în primul tur a fost mereu pe primul loc tot dezastru rămâne.

Dan Barna. Nu a fost o desemnare fericită. A pornit ca favorit pentru turul doi și a sfârșit prin a se clasa la 10 procente în spatele candidatului Viorica Dăncilă. Cu 14,73% USR-PLUS coboară de pe valul pe care a fost urcat de un electorat care credea că aceste formațiuni reprezintă viitorul. A fost depășit de Klaus Iohannis și la voturile Diasporei, obținând, totuși, 27%.

Mircea Diaconu. Independent până la capăt, Mircea Diaconu s-a ținut departe de ALDE și Pro România și după terminarea alegerilor. După ce sondajele l-au plasat la peste 18%, obținând  doar 8,96%, cele două partide care l-au susținut nu prea au ce împărți. Dacă rezultatul se împarte la două, nici partidul lui Tăriceanu, nici partidul lui Ponta nu ating pragul electoral și nu intră în Parlament. Semnalul ar fi că dacă ALDE și Pro România vor să intre în Parlament trebuie să meargă în alianță. Dar deja un reprezentant al ALDE a anunțat că alianța a expirat. Ca independent, scorul obținut de Diaconu este mai mult decât onorabil.

Alexandru Paleologu. A prestat bine. Aruncându-se când la Klaus Iohannis, când la Dan Barna, când la Viorica Dăncilă, candidatul PMP a menținut scorul obținut de partidul lui Traian Băsescu la euroalegeri. Cu 5,70% PMP are  singuranța că poate intra în parlament la alegerile de anul viitor. Realist, Traian Băsescu nici nu și-a propus mai mult.

Kelemen Hunor.  În ciuda prezenței mari la vot a românilor, mai ales a celor din străinătate,  dar și a slabei prezențe la urne în județele cu populație maghiară Covasna și Satu Mare, candidatul UDMR a obținut 3,95%, procent apropiat de cel de la alegerile trecute. Candidaților și partidelor care au rezultate de peste 3% li se decontează cheltuielile. Deci UDMR a reușit să facă economie.

  Rezultatele obținute la prezidențiale constituie o bază de pornire pentru alegerile locale. Prin urmare, partidele vor face o analiză atentă pe marginea rezultatelor obținute de fiecare candidat.

La nivelul județului Satu Mare, candidatul UDMR a obținut 30.513 voturi, iar candidatul PNL 41.734 voturi. Cele două partide devin automat principalii competitori, principalii adversari. Candidatul PSD, cu 17.975 voturi se clasează pe locul trei, iar USR-PLUS, cu 10.558 pe locul patru. Diaconu a pus în traista comună ALDE și Pro România 7.140 voturi, iar Paleologu a câștigat pentru PMP 3.680 voturi.

Restul candidaților prezidențiali,  cum era de așteptat, au luat procente nesemnificative.

Turul doi, dată fiind configurația actuală politică, nu poate oferi nicio surpriză. Așa cum se petrece din anul 2004, dreapta va câștiga și alegerile prezidențiale din 2019.

În mod natural alegătorii USR-PLUS și PMP îl vor vota pe Klaus Iohannis. Este posibil ca alegătorii lui Mircea Diaconu să–și împartă voturile între cei doi candidați. Poate chiar și o parte din votanții UDMR să prefere candidatul PSD. Rezultatul final, indiferent de toate jocurile politice ce se vor face, nu poate fi schimbat. Klaus Iohannis va câștiga al doilea mandat la un scor cum nu s-a mai întâlnit din timpul lui Ion Iliescu, din 1990 și 1992.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa:  Informaţia zilei de Satu Mare

Alegeri Preşedintele României. Primele rezultate exit-poll din 10 noiembrie 2019, ora 21,oo

Urnele s-au inchis si au fost anuntate primele rezultate exit-poll. Potrivit acestor date, Klaus Iohannis a obtinut putin sub 40% din voturile exprimate in tara. Alaturi de el, in turul doi, institutele de sondare o plaseaza pe Viorica Dancila, care ar fi obtinut in jurul a 22 de procente. Candidatul Aliantei USR PLUS Dan Barna este in spatele sefei PSD, cu aproximativ 16%.

Mentionam ca acestea sunt estimarile doar pentru votul din tara. In diaspora au votat peste 660.000 de romani.

Institutele acreditate de BEC pentru ambele tururi ale prezidentialelor sunt CURS si Avangarde, care si-au unit informatiile intr-un singur exit-poll, si IRES.

Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) a fost cumparat in 2017 de jurnalistul Iosif Buble, fondatorul site-ului Stiripesurse.ro. Grupul de Studii Sociocomportamentale Avangarde este detinut de Marius Pieleanu. Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie (IRES) este detinut de Vasile Dancu.

REZULTATE:

Exit-poll CURS Avangarde:

Klaus Iohannis - 39,00%

Viorica Dancila - 22,50%

Dan Barna - 16,40%

Mircea Diaconu - 7,90%

Theodor Paleologu - 6,10%

Kelemen Hunor - 3,90%

Ramona Bruynseels - 1,90%

Alexandru Cumpanasu - 1,20%

Viorel Catarama - 0,30%

Catalin Ivan - 0,20%

Ninel Peia - 0,20%

Bogdan Stanoevici - 0,20%

Banu John-Ion - 0,10%

Sebastian Popescu - 0,10%

Exit-poll IRES:

Klaus Iohannis - 38,70%

Viorica Dancila - 22,00%

Dan Barna - 16,10%

Mircea Diaconu - 8,20%

Theodor Paleologu - 5,60%

Kelemen Hunor - 4,60%

Ramona Bruynseels - 2,10%

Alexandru Cumpanasu - 1,20%

Viorel Catarama - 0,40%

Bogdan Stanoevici - 0,30%

Ninel Peia - 0,30%

Catalin Ivan - 0,20%

Sebastian Popescu - 0,20%

Banu John-Ion - 0,10%

                                                                       ZIARE.COM

Ion Cristoiu: ”La 10 noiembrie 2019, prezența și rezultatele vor fi decise de softul STS!”

Așa cum am mai scris, în premieră postdecembristă, campania pentru prezidențiale lipsește din spațiul public. Va mai avea loc la 10 noiembrie primul tur de scrutin sau fără s-o știm vor fi desemnați pentru turul al doilea Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă, în timp de Dan Barna se va situa la coada listei? E o întrebare pe care și-o pun tot mai insistent cei interesați de politică și pe care nu și-o pun ceilalți, care oricum habar n-au că anul acesta au loc prezidențiale.

Ici-colo, anomalia e semnalată de publiciștii independenți, cei care nu sînt legați de Sistem printr-o țeavă făcută să se scurgă prin ea bani și ordine de zi. Curios rămîne că nici un contracandidat de-al lui Klaus Iohannis nu protestează împotriva acestei Diversiuni care-i afectează pe ei, candidații lipsiți de vizibilitatea lui Klaus Iohannis și a Vioricăi Dăncilă. Ar trebui, poate, ca măcar unul dintre ei să ceară boicotarea primului tur al alegerilor prezidențiale. Nu de alta, dar unei comedii sinistre a alegerilor îi e de preferat din punct de vedere democratic refuzul unei părți a electoratului (a electoratului care votează din motive de democrație și nu de friptură). Ar fi, poate, o modalitate de trezire a unui Popor convins că votul său nu contează. La 10 noiembrie 2019, prezența și rezultatele vor fi decise de softul STS.

Boicotarea primului tur de scrutin se impune și pentru că a accepta o campanie care nu diferă de campaniile de tip propagandistic din anii comuniști înseamnă a fi complice la crima în derulare împotriva democrației din această perioadă dinaintea primului tur de scrutin.

Așa cum am mai scris, campania pentru prezidențiale trebuie să fie în România postdecembristă, un curs public de democrație. Cetățeni mai puțin interesați pînă acum iau cunoștință de prerogative constituționale, de chestiuni de politică externă, de relația dintre președinte și instituțiile de forță. Acum e momentul să le insuflăm cetățenilor interesul pentru politică. Pe de altă parte, prezidențialele sînt momentul în care cel mai puternic din statul român e desemnat de Popor. E momentul în care Poporul își dă seama ce putere are el prin dreptul de a vota.

Indiscutabil, generalii din Camarila cu epoleți a lui Klaus Iohannis își vor impune voința prin stabilirea prezenței și a rezultatelor din primul tur. În România mămăligii demult fierte nu se va întîmpla nimic. Pe termen scurt, desigur. Pe termen lung, va slăbi și mai tare încrederea în votul liber ca instrument al domniei Poporului și firește în instituțiile democratice. Dacă ne gîndim și la mizeria negocierilor politice din ultima vreme, pentru înscăunarea unui guvern prin nimic deosebit de guvernele PSD din ultimii ani, sentimentul de resemnare, convingerea că Nu noi decidem se vor întări. Mai ales dacă Operațiunea pusă la cale de Generalii lui Klaus Iohannis de scoatere din joc a lui Dan Barna va reuși.

Dar nu numai atît.

Anul acesta campania pentru primul tur trebuia să intre în atenția electoratului și din motive ținînd de specificitatea celor două tururi de scrutin:

1. Beneficiind de o protecție incredibilă din partea Presei, Klaus Iohannis n-a fost practic supus nici unui bilanț lucid în cei cinci ani de mandat. Șmecheria lui Klaus Iohannis a fost simplă, dar eficientă, în condițiile unei prese în cea mai mare parte aservită generalilor din instituțiile de forță. Nici o acțiune de a lui Klaus Iohannis n-a fost urmată de o dare de seamă făcută poporului. Așa se explică realitatea stranie că românii, cei care știu că-n democrație demnitarul e în slujba opiniei publice, nu au aflat nici azi ce face Klaus Iohannis la Consiliul Europei, evident, în afară de statul în poziție de drepți în fața Angelei Merkel sau ce a făcut la ultima vizită la Washington în afară de a se mîndri că Donald Trump i-a dat o șapcă de jockeu. Măcar acum, în campanie, Klaus Iohannis ar fi trebuit să ne destăinuie cîte ceva din viața și activitatea sa timp de cinci ani la Cotroceni.
2. Mircea Diaconu observa corect la dialogul de la emisiunea Gîndurile lui Cristoiu că practic primul mandat al lui Klaus Iohannis a fost cel de-al treilea mandat al lui Traian Băsescu la Cotroceni. Cu excepția unui refuz arogant de a da seamă opiniei publice, Klaus Iohannis a continuat practic toate lucrurile rele moștenite de la predecesor. Ca urmare, în cei cinci ani de mandat s-au acutizat problemele ridicate de politica de tip Președinte jucător. Cei cinci ani de mandat al lui Klaus Iohannis s-au redus la boicotarea activității guvernului, de o altă culoare politică decît cea a președintelui. Problema prerogativelor constituționale ale președintelui în raport cu Guvernul, cu partidele politice, s-a pus în acești cinci ani cu o acuitate dramatică. Bătălia pentru primul tur ar fi trebuit să supună dezbaterii publice această problemă, pentru a i se găsi soluții. Ea se adaugă altor numeroase probleme constituționale ridicate de mandatul lui Klaus Iohannis: relația președintelui cu Sistemul instituțiilor de forță, politica externă a președintelui în raport cu politica externă a Guvernului, motivele pentru care convoacă Referendum, cheltuielile pentru lux ale președintelui, relația cu opinia publică. Toate aceste probleme, devenite dramatice după mandatele lui Traian Băsescu și Klaus Iohannis trebuiau abordate în campania electorală. Mai ales că mulți candidați – după cum mi-am dat seama la interviurile de la Gîndurile lui Cristoiu – au soluții interesante pentru a pune capăt posturii președintelui de chibiț al unui partid.
3. Anul acesta pe lîngă cei doi candidați cu funcții – Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă – s-au înscris în campanie și politicieni care se constituie într-o revelație pentru cei care îi urmăresc. Nici o candidatură dintre cele importante nu e de ochii lumii. Prin urmare, o campanie adevărată ar fi fost pentru electorat posibilitatea de a afla că există pe lîngă politicienii vechi, înțepeniți în clișee, și politicieni noi, care ar putea fi începutul schimbării la nivel de clasă politică.

Toate acestea ne îndreptățesc să susținem că asistăm la o crimă împotriva democrației: sugrumarea campaniei electorale.

Împotriva ei doar o boicotare a primului tur se impune ca soluție de salvare a democrației.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog