Trăim de azi pe mâine, acum ca niciodată,
un soi de anarhie temeinic controlată
și importanță are doar ce mâncăm și bem,
ca niște vite oarbe și proaste ce suntem,
mânate de la spate de o cățea turbată.
De muzică și artă, e vai și-amar de ele,
că tot ce se mai cântă, aduce a manele,
iar în această tagmă cam tot ce se mai scoate,
e fad, străin și rece cu texte răsuflate,
purtate-n vârf de slavă de-o samă de lichele.
La țară urlă boxa cu miorlăieli banale
și poluează fonic slogane imbecile,
despre averi făcute din acțiuni penale,
pe care dau din șolduri codanele debile,
cu singur neuronul în crize hormonale.
...dar, vine, vine, vineeee ! Șampanie cu roaba,
la patruzeci și ceva de hoți cu Ali Baba,
ai noii generații specific românești,
oglinzi ale valorii trudind la stat degeaba,
la gât cu lanțuri groase pe cefe bulgărești.
Încolo... puțulimea se gudură temeinic,
istoriei rescrise de sfinții de la știri,
în funcție de ordin sau textul din pomelnic,
schimbând meniul zilei cu rele prevestiri,
în fiecare seară cu vorbe-n vânt prielnic.
În mintea sărăcită și-n golul buzunar,
controlul anarhiei ca praful se depune,
iar mediatic circul comediei amar,
cretinizează gloata ce-așteaptă o minune,
de la momâi în sfoară cu nume popular
și pe nerumegate în iesle ce se pune,
înghite, procesează și mistuie sumar,
regurgitând la urmă, că tot ce i se spune,
e adevăr și cale și viață și tipar.
De cărți și de istorii, de-abia se mai aude,
că ce-or mai fi și-acelea ori într-al cui folos ?
Niște povești acolo cu vremuri muribunde,
cu oameni și cu fapte, nimic spectaculos.
Vorbește-se că filmul e cel ce bate cartea
și de unde nu-s flăcări nici gând să iasă fum,
astfel că nici războiul, nici molima sau moartea,
nicicând n-au fost la modă așa cum sunt acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu