Una dintre
marile tragedii care ni se pot întâmpla este să nu mai ştim cine suntem, adică
să mergem obercăind sau în alt mod spus, parafrazându-l pe Socrate: „să nu ştim
că nu ştim nimic”. Ori, cu o astfel de
atitudine cu siguranţă că nu vom afla niciodată nimic. Vom fi nimic. Acesta,
cred eu, este motivul pentru care longevivul și uriașul prin opera sa literară
Al. Florin Țene, ne propune volumul ”Căutându-L pe Dumnezeu”, editura ”Napoca
Star” din Cluj Napoca.
Prin această nouă apariție, autorul se dovedește un
generos și dorește să ne transmită, în scris, din experiențele Domniei sale
acumulate în timp și în regimuri diferite. Încearcă să găsească răspunsuri
esențiale în ceea ce privește rostul și menirea omului pe pământ, pornind de la
sănătoasa filosofie țărănească: ”Dacă nu ai clădit o casă, ai făcut un copil și
ai sădit un pom, ai făcut degeaba umbră pământului”. Încearcă și reușește cu
brio să identifice cauzele care duc la împlinirea sufletească (karma),
descoperă terenul fertil și condițiile pentru o viață dedicată Creatorului,
familiei, operei Domniei sale dar și semenilor, umanității într-un singur
cuvânt.
De altfel,
Al. Florin Țene afirmă, pe ultima copertă a cărții, chintesența existenței
umane: ”Însăși faptul că în oceanul primordial, în ciorba aceea s-a născut prima celulă vie care a trecut prin tot
lanțul trofic până la om, devenind Celula
lui Dumnezeu, adică conștiința omului prin care ne vede Dumnezeu și ne
judecă, omul nu a știut s-o înțeleagă. Fiindcă însăși acea celulă vie
primordială a fost o creație în evoluția unei forțe pe care omenirea a
denumit-o Dumnezeu, Alah, Yehova, inclusiv taoismul chinezesc, etc”
Volumul ”Căutându-L pe Dumnezeu”, în cele 250 de
pagini, îl pune pe ateu în dificultate fiindcă autorul vine cu argumente
palpabile, puternice, de netăgăduit. Fără îndoială, sunt lucruri pe care nu le
putem explica cu mintea noastră. Ne depăşesc pur şi simplu. Ateul însă, nu
recunoaşte asta. El ştie, are întotdeauna la îndemână o explicaţie. Pe Dumnezeu îl găseşti numai dacă îl cauţi cu
toată inima. Asta o afirmă Dumnezeu însuşi în Ieremia 29:13. Se cere, deci,
sinceritate.
Cu o prefață semnată de Liliana Moldovan, volumul
”Căutându-L pe Dumnezeu” este bine structurat, pornind de la ”Zeițele nu mor
niciodată, rămân în subconștientul popoarelor”, trecând prin miturile românilor
(soarele), cu vorbire despre înțelepții antici, cu referire la profeții, la
”Motivul icoanei în literatura română”, despre ”Nostalgia Raiului pierdut sau
mitul veșniciei”, cu eseuri și studii aprofundate despre Orfeu, ”Hypnos și
Morfeu în luptă cu Pascal”, despre ”Credința creștină în lumina cuvântului de
învățătură”, despre Cruce, despre ”Frumusețea Limbii Române”, despre islam și
creștinismul occidental, despre puterea cuvântului din noi, dar și multe alte
subiecte și teme pe care nu le dezvălui acum și aici, din dorința de a citi cu
băgare de seamă această carte – hrană pentru suflete istovite, într-o lume tot
mai bolnavă, îndepărtată de Dumnezeu, lume nesigură datorită războaielor și
crizelor care se abat continuu asupra Terrei și locuitorilor ei.
Cunoscător al Bibliei, Al. Florin Țene, prin această
nouă realizare, s-a ghidat după versetul lui Isaia 66:2, oferindu-ne de
Sfintele sărbători acest minunat cadou literar: „Iată spre cine Îmi voi
îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme
de Cuvântul Meu”. Conștientizează că nu suntem decât o mână de țărână, cu alte
cuvinte, călătoria noastră are și un sfârșit, în Rai sau iad, acolo unde merg
și savanţii, şi săracii, şi bogaţii, dar
diferența este făcută de faptele noastre.
Cartea-balsam al sufletului ”Căutându-L pe Dumnezeu”
este asemeni unui cerc, fiindcă se încheie cu câteva poeme cutremurătoare din
creația autorului. Exemplific cu câteva titluri deosebit de sugestive: ”Drumul
Golgotei”, ”A Înviat Iisus”, ”Hristos a Înviat”, ”lumină pentru mama”,
”Colind”, ”L-am găsit pe Dumnezeu?”. Felicitări!
Gelu Dragoș, U.Z.P.R.