Scrisoare din New York către ambasadorul SUA la București

Domnule ambasador, Mă numesc Grigore L. Culian, sunt cetățean român și american, refugiat politic în SUA din 1989, jurnalist, director/editor/fondator al celei mai vechi publicații în limba română în activitate la New York, “New York Magazin”, editorialist la Cotidianul din România, membru al International Press Association (IPA).

Am avut privilegiul de a vă cunoaște la Consulatul General al României din New York, cu câteva săptămâni înainte de a pleca în misiunea diplomatică pe care președintele Donald Trump v-a încredințat-o în România, și m-am bucurat să vă revăd la Biserica “Sf. Maria” din Woodside, Queens, în mijlocul Comunității Române din New York, unde ați vorbit și în limba română.

Fiind republican și susținător al președintelui Trump, cunoșteam greutățile întâmpinate din partea democraților din Congresul SUA după nominalizarea dvs. și eforturile depuse de câțiva membri marcanți ai Comunității Române din New York pentru a-l convinge pe senatorul democrat de New Jersey, Bob Menendez, să dea un vot decisiv pentru confirmarea Dvs. în funcție.

Vă adresez această scrisoare în dubla calitate de cetățean și jurnalist român și american care urmărește cu atenție viața politică, social-economică și culturală din țara mea de origine, România, dar și pe cea din țara de adopție, Statele Unite. Iubesc ambele țări deopotrivă, căci România este locul unde m-am născut și am fost educat, iar America mi-a întins o mână într-un moment dificil al vieții mele. Pentru asta îi voi fi mereu recunoscător.

Dar să trec la subiectul acestei scrisori.

Domnule ambasador,

Consider că recentele dvs. ieșiri publice, partizane față de actuala putere din România și lipsite de o cunoaștere profundă a realităților românești, nu sunt compatibile cu misiunea încredințată de către președintele Donald Trump.

Am sperat că încheierea mandatului fostului ambasador Hans Klemm, trimis de președintele democrat Barack Obama, și numirea unui republican în funcția de ambasador al SUA la București va produce o schimbare a comportamentului diplomaților americani față de România, în sensul neamestecului – fie și la nivel declarativ – în treburile interne ale unei țări membre a Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice, cum este cazul României. Sunteți avocat și cred că aveți cunoștință de Convenția de la Viena, încheiată la 18 aprilie 1961, care stabilește clar limitele în care se poate pronunța/exprima un diplomat acreditat într-o țară străină.

Despre așa-zisa luptă anticorupție în România, de care păreți atât de preocupat, consider că anchetele și pedepsele ar trebui să înceapă de la vârf, nu să fie o perdea de fum în spatele căreia se ascund infracțiuni nesemnalate în intervențiile dvs. Am să vă dau doar câteva exemple, pe care le urmăresc cu atenție de mai mulți ani. Conform unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, președintele României, dl Klaus Iohannis, a obținut două imobile în Sibiu prin fals și uz de fals! Ancheta în cazul decesului muzicianului Theo Peter a fost mușamalizată și vinovatul (american) a scăpat nepedepsit!

Doi foști ambasadori americani în România, dnii Nicholas Taubman și Mark Gitenstein, sunt acuzați că au participat la mega-escrocheria Microsoft, în care statul român a fost păgubit cu zeci de milioane de euro (cu complicitatea unor înalți demnitari români – inclusiv a fostului președinte Traian Băsescu!). Dosarele Fondul Proprietatea, Microsoft sau EADS, (băgate sub preș de “regina luptei anticorupție” – Laura Codruța Kovesi) și mai nou traficul de carne vie românească de la Deveselu și Kogălniceanu au miros urât, domnule ambasador! Dacă adăugăm mizeria lăsată de clanul democrat Biden în Ucraina, după un model similar celui din România, avem răspunsul la întrebarea: despre ce luptă anticorupție vorbiți?!

Domnule ambasador,

În finalul acestui mesaj, îmi permit să vă întreb dacă Departamentul de Stat, Congresul SUA și actualul președinte Donald Trump, pe care l-am susținut personal în campania prezidențială din 2016, au cunoștință despre marile dosare de corupție în care au fost (sau sunt) implicați înalți oficiali americani și români. Cât despre intervențiile Dvs. publice, consider că ele alimentează sentimentul antiamerican în România și aduc un deserviciu relațiilor dintre cele două țări prietene și partenere. Mi-am permis să fac aceste observații din dorința de a contribui cu un punct de vedere la o evaluare corectă a modului în care vă implicați – poate cu cele mai bune intenții – într-o chestiune sensibilă cum este anticorupția, care îi privește deopotrivă atât pe români cât și pe americani!

Cu stimă, Grigore L. Culian, New York, 29 ianuarie 2020

Sursa: Cotidianul

Gluma zilei - La înmormântarea unui medic cardiolog

Sicriul în formă de inimă este așezat într-o groapă în formă de inimă, pe care sunt puse coroane în formă de inimă, pe o muzica divină, care îţi merge direct la inimă. La un moment dat un tip începe să râdă.

- De ce râzi, ești nesimțit?! Cum poți să râzi la înmormântarea unui asemenea om?!

- Mă gândesc la înmormântarea mea, pentru că, de profesie sunt ginecolog...

Stand-up comedy în Log Out Baia Mare

Duminică, 2 februarie, de la ora 19,oo în pub-ul Log Out, strada Vasile Lucaciu, nr. 1 va avea loc un spectacol de stand-up comedy cu Radu Bucălae, George Tănase şi Ioana State. 
Informaţii şi rezervări de locuri la numărul de telefon 0748.667.252.

Negativ

 Am pierdut încă o luptă cu mașinăriile...ieri au votat să ne scoată înafara legii. Nu a fost nici o surpriză. Aflați în minoritate, grupul nostru parlamentar nu s-a putut pune de acord cu telefoanele, aparatele de zbor și mica facțiune a motostivuitoarelor (separatiști din fire). Președintele Camerei Deputaților, un semafor din generația mai veche, a dat undă verde puterii să-și pună în aplicare planul. Practic, am devenit cetățeni de gradul 8 (primele 7 au fost revendicate sau cumpărate pe rând pentru un avantaj neînsemnat). Ce urmează? Nu știu...ne ascundem cred, fiecare unde poate- lumea oricum nu mai e la fel. Dar oare când a fost?

Nu ne mai naștem cum ar trebui, acum nu mai trăim cum am vrea, de murit nici că se pune problema... Moartea este azi un cod binar. Trebuie să înveți să mori ca să poți muri. Nu o poți face de capul tău. Riști să iei virus- toți cei cu trial-ul expirat s-au îmbolnăvit. Cei care azi ne conduc, ne folosesc cât se poate de mult: au construit garduri din oasele noastre, au făcut prelate din pielea noastră și compot din organele noastre (nu le mănâncă, știu că n-au gust bun, le lasă moștenire generațiilor ce vor veni).

Angkor Wat e la pământ. Au nivelat întreg terenul și au construit o parcare pentru propriile elite. Mai rău nu se poate, repet, mai rău nu se poate. Error...ba, se poate. Spiritele cimitirului Père-Lachaise au primit ordin să demoleze tot. Nu vor fi remunerați dacă depășesc termenul de execuție. Cei de la guvernare nu ne au la inimă- sunt răzbunători și își cunosc istoria (noi, în schimb...). Piramidele au fost dinamitate- pentru a preveni reîntoarcerea noastră ca civilizație, au presărat șuruburi și piulițe peste tot. Nilul plânge cu rugină.

Ultimul pilon este natura- nu ne-a susținut când ar fi trebuit, dar nu va plânge după noi. Nici noii puteri nu-i convine, dar ce opțiuni mai are? De câteva luni se află în grevă regală. Boilerul i-a cerut să abdice. Amână. Îi vor forța mâna. Amazonul mai are câțiva copaci rămași...(cumva tot noi am fost găsiți vinovați pentru situație).

M-am ascuns într-o crevasă a minții. Am apucat să iau câteva lucruri înainte să-mi strice hardware-ul. Am încercat să îmi cumpăr o pâine (foamea este un lucru strașnic), dar nu am Bitcoin- doar mărunțiș. Știu că voi ajunge într-un loc unde voi primi update-urile și upgrade-urile “necesare”. Asemenea naturii, amân inevitabilul...

Am ajuns la un magazin alimentar. Vânzătoarea mea favorită nu mai lucra demult acolo- în locul ei, un prăjitor de pâine (ironic, nu?). Întrebarea mea legată de acest produs al tuturor zilelor s-a lovit de un răspuns rece, mecanic:

-Negativ!

Albert Malcoeur

30.08.2018

NELU DANCI - POET POPULAR

AM MAȘINĂ …

(Plopiș – Maramureș)

Am mașină roșie
Și mă plimb cu mândrele,
La semafor dacă opresc,
Toate mândrele privesc.

Odat-am trecut pe roșuʹ
Și-am călcat mândrii cocoșuʹ,
Am călcat și găina,
Ce tot roșie era.

Dar un jăndar a văzut
Și semnale mi-a făcut,
Că să opresc mașina,
Amendă să-mi poată da.

Permisul mi-a suspendat,
C-am făcut mare păcat,
Nu mi-am mai plimbat mândruță,
Numai cu cal și căruță.

Și de-atunci sunt cumințel,
Nu trec pe roșu de fel,
Nici pe galben, nici de vrei,
Doar pe verde dragii mei.

                             (Plopiș, 2020)

FRUNZA A ÎNGĂLBENIT …(Plopiș – Maramureș)

Frunza a îngălbenit,
Eu cu mândra-s la iubit,
Ne iubim și strângem mure,
De alea negre din pădure.

Galbenă e frunza codrului,
Eu umblu de dragul lui,
Dar și mai drag îmi era,
De era verde frunza.

Să ne cânte păsărele
Și mie și mândrii mele,
S-ascult susur de izvor,
Ce curge încetișor.

Printr-o poieniță verde,
Ce în pădure se pierde
Și tot curge-ncet la vale,
Unde este o cărare.

Care duce la mândra,
Unde își are casa,
La casa cu pridvor verde,
Acolo mândruța șede.

                             (Plopiș, 2020)

Fotografia zilei - Actriţa Zoe Lister Jones

02.02.2020: ZIUA PALINDROMULUI! Numerologii, în alertă. Se întâmplă doar azi...

Duminica 2 februarie 2020 este o zi rara, una care se intampla o data la o mie de ani. Indiferent de formatul datei (zi / luna / an  sau  luna / zi / an), citita de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga este acelasi lucru. Urmatoarea data de exact la fel este peste 1000 de ani: 03.03.3030. Aceste date poarta numele de ZI PALINDROM, iar succesiunea de cifre este considerata palindrom perfect.

Datele cu 8 cifre scrise in formatul zi / luna / an  sunt cele mai spectaculoase, datorita raritatii lor. Sunt numai cateva intr-un mileniu. Ne putem considera norocosi ca traim o astfel de data, a treia din istorie. Prima a a fost 01.01.1010, a doua 11.11.1111, iar urmatoarea  va fi 12.12.2121.

RUNELE ANUNȚĂ SFÂRȘITUL!

Ziua de 02.02.2020 este răscrucea de unde nu ne vom mai întoarce niciodată la ceea ce a fost până acum. Să nu uităm că numerele reprezintă coduri vibraţionale care acţionează permanent în viaţa noastră.

Care este semnificaţia lingvistică a termenului de palindrom? El provine din limba greacă, unde „palin” în greacă înseamnă „din nou”, iar „dromos” înseamnă „drum”. Deci un palindrom atunci când vine reprezintă o schimbare de direcţie, de vibraţie, de stare, de atitudine, şi cred că de fapt se schimbă totul.

Această zi de 2 februarie 2020, mai ales că este şi an bisect, estev un pasaj energo-vibraţional-informaţional extrem de important, scrie revistacosmos.com. Este Palindromul perfect, ''răscrucea de unde nu ne vom mai întoarce niciodată la ceea ce a fost până acum'', explică numerologii.

'' Ne obligă pe toţi şi la o alegere inevitabilă în privinţa drumului pe care fiecare dintre noi îl urmăm, dar şi la rupturi definitive din multe perspective, dintre care cea karmică este prima.

02.02.2020 este Momentul Cosmic Astral în care se vor declanşa ireversibil rupturi – de relaţii de tot felul, de trecut, de karme vechi, de tot ceea ce ne ţinea pe loc până în acest moment.

Se vor înregistra foarte multe divorţuri, posibil chiar şi avorturi, multe familii unde este karmă dezechilibrată se vor destrăma într-un ritm accelerat, vor fi multe schimbări de locuri de muncă, dar şi schimbări în schemele instituţiilor statului, peste tot în lume '', au mai spus experții în materie de Numerologie.

Este vremea Culesului Karmic, căci acest palindrom perfect este rodul a ceea ce au semănat oamenii din 2002 şi până acum. Între două palindroame perfecte se fac simţite efectele semănatului, şi când trecem printr-un asemenea fenomen subtil vibraţional, parcurgem Culesul.

Deasemenea, palindromul din 02.02.2020 aduce un salt în evoluţia omenirii, precum şi un moment de la care cei spirituali vor începe să se desprindă prin propria voinţă, decizie şi alegere de tot ceea ce era vechi în viaţa lor, păstrând tot ce au acumulat bun până acum. Cei care nu sunt spirituali şi nu au făcut mai nimic pentru evoluţia lor, vor fi trecuţi de către destin prin întunecoasele coridoare ale decăderii sub multe aspecte, de la latura morală până la boală şi dispariţia chiar din planul fizic prin multe modalităţi: boală, accidente grave, etc.

Astrologic vorbind şi Soarele, şi Luna se află şi ele în cuadratură reciprocă în ziua de 02.02.2020, ceea ce sporeşte gradul de risc al unei asemenea zile din toate punctele de vedere. Dincolo de veşti prin care putem auzi despre dispariţia bruscă în lumea de dincolo a unor importante personalităţi naţionale şi internaţionale, ziua de 02.02.2020 este răscrucea de unde nu ne vom mai întoarce niciodată la ceea ce a fost până acum.

Ești gata să pui punct?!

                                                                              Dr. Iulian COZA

Evanghelia de Duminică: "Doar ochii sfinți văd mântuirea"

Duminica a 17-a după Rusalii, Întâmpinarea Domnului (Luca 2, 22-40)

În vremea aceea au adus părinții pe Iisus Pruncul la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului, ca „orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului” și ca să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. Și, iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra sa. Lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Și, din îndemnul Duhului a venit la templu; iar când părinții au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, Simeon L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel. Iar Iosif și Mama Pruncului se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, Mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri, iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Și era și Ana prorocița, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer, ajunsă la adânci bătrâneți și care trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria sa; ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua, în post și în rugăciuni. Și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuirea în Ierusalim. După ce au săvârșit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar Copilul creștea și Se întărea cu duhul, umplându-Se de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra Lui.

Primele trei praznice ale anului, Tăierea Împrejur a Domnului (1 ianuarie), Botezul Său la Iordan de către Sfântul Ioan (6 ianuarie) și Întâmpinarea sa de către drepții Simeon și Ana la Templu (2 februarie), sunt momente ale activității pământești a lui Hristos prin care Biserica pune înaintea creș­tinilor o virtute foarte prețuită: aceea a respectării rânduielii. Sfântul Apostol Pavel spunea că Hristos s-a „născut sub lege ca pe cei de sub lege să îi mântuiască” (Galateni 4, 4). Astfel, pă­rinții Domnului au respectat rânduiala iudaică de a pune la opt zile numele pruncului, odată cu rânduiala tăierii împrejur (Luca 2, 21), precum și pe aceea de a aduce la templu pe primul născut de parte bărbătească (Luca 2, 22), iar mai târziu, la vârsta maturității, Însuși Domnul, fără necesitatea for­mală, vine la Ioan să se boteze, „că așa se cuvine nouă ca să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15).

Rolul închinării celui întâi născut

Potrivit tradiției iudaice, pruncul de parte bărbătească „ce deschide pântecele”, cum spune o cântare a praznicului, adică întâiul născut al unei familii, nu era „proprietatea” părinților, ci aparținea de drept lui Dumnezeu și de aceea, pentru a putea rămâne în sânul familiei, trebuia „răscumpărat” printr-o jertfă sângeroasă. La fel se întâmpla și cu primul născut dintr-un animal curat, care era adus lui Dumnezeu ca jertfă, precum și cu primele roade, sau „prinoasele”. Această viziune asupra creației nu este întru totul respectată azi, fiindcă noi nu mai aducem jertfe sângeroase, din moment ce a avut loc jertfa unică și veșnic răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu. Dar ea arată cât de important era locul lui Dumnezeu în viața iudeilor din Antichitate. Ba până în zorii epocii moderne exista îndeosebi în Occident tradiția ca unul dintre copiii născuți într-o familie să fie încredințat încă din pruncie vieții bisericești consacrate, devenind „rugător” pentru întregul neam. De această rânduială au făcut uz și Ioachim și Ana, ei încre­dințând templului o fiică. Iar aceeași lege au ținut-o și Fecioara Maria împreună cu Dreptul Iosif, atunci când au venit la templu, la 40 de zile de la Nașterea Domnului, spre a-L închina, răscumpărându-L prin jertfa unor animale, simbolizând puritatea și fidelitatea: porumbelul sau turtureaua. Nimeni nu îi obliga formal să respecte această rânduială religioasă, însă pentru oamenii credincioși există întotdeauna simțul evlaviei și al dorinței de a-I da lui Dumnezeu locul cuvenit.

Așteptarea și prorocia

Dar, ajunși la templu, Maria și Iosif nu sunt întâmpinați de preoții templului, sau cel puțin Evanghelistul nu ne spune nimic despre aceasta, ci de Simeon, un proroc înaintat în vârstă, care primise de la Dumnezeu încre­dințare că nu va muri până nu va vedea mântuirea promisă lui Israel. Tradiția creștină spune despre acesta că se îndoise de prorocia nașterii din Fecioară (Isaia 7, 14) atunci când a tradus Scriptura și tocmai de aceea a trăit aproape trei sute de ani ca să vadă „mângâierea lui Israel”, care coincidea cu împlinirea prorociei odinioară contestate de el. Evanghelia ne mai arată că „Duhul lui Dumnezeu era asupra lui”, așa că a fost înștiințat la momentul potrivit ca să vină la templu. Am putea spune că nu el l-a întâmpinat pe Domnul la porțile locașului, ci că Dumnezeu l-a invitat la întâlnire, printr-o descoperire divină. Însă aștep­tarea lui Simeon nu avea loc oricum, ci în duh de rugăciune și slavă adusă lui Dumnezeu, totodată binecuvântându-i pe oamenii prin care Dumnezeu Își împlinește cuvântul dat. Tocmai de aceea împlinirea profeției e marcată de Simeon prin rugăciunea „Acum slobozește”, care a rămas în cultul Bisericii, citindu-se la fiecare Vecernie, în amintirea celui care a văzut cu ochii săi mântuirea. Imnul lui Simeon lărgește semantica tradițională a termenului „Mesia”, care este atât „Unsul”, cât și „slava” lui Israel, dar totodată „Lumina” ce cheamă toate popoarele la descoperire, adică la ieșirea din întuneric și la mântuire. Cântarea lui Simeon e continuată de o prorocie „privată”, pe care bătrânul o face Maicii Domnului. Din aceasta aflăm că, deși Mântuitor al neamurilor, Pruncul Iisus va fi semn spre împotrivire, iar mulți din poporul ales vor cădea, necrezând în El, în timp ce alții se vor ridica. Chiar mai mult, suferințele îndurate de Hristos vor trece prin sufletul Maicii Sale ca o sabie, fiindcă prin acea înțepătură dureroasă care urma să fie moartea Sa pe Cruce se vor descoperi „gândurile din multe inimi”. Experiența durerii mamei în fața chinurilor Fiului ei o face pe Maica Domnului să devină adânc compătimitoare față de fiecare dintre noi, părtașă durerilor și neputințelor noastre și, tocmai de aceea, mângâietoare și ajutătoare tuturor. Evanghelistul amintește și de văduva Ana, înaintată în vârstă în slujba Templului, care și ea a fost mișcată de Dumnezeu spre a participa la acest moment al primei veniri a Pruncului Mântuitor în locașul Tatălui. Rolul ei în finalul acestui pasaj biblic este acela de a întări adevărul vedeniei lui Simeon și de a proroci pe Mesia tuturor celor care Îl așteptau să vină, mai ales celor statornici în credință până la bătrânețe.

Viața sfântă, temei al legăturii omului cu Dumnezeu

Dacă despre Simeon se spune că era drept și temător de Dumnezeu, despre Ana aflăm că trăia în post și rugăciuni, nedepărtându-se de templu. Așadar, darul profeției și cel al comunicării cu Duhul lui Dumnezeu au întotdeauna ceva în comun cu un stil de viață aparte, în care se cultivă dreptatea, frica de Dumnezeu, asceza și statornicia. De aceleași virtuți se făceau părtași cu siguranță la fel de mult Dreptul Iosif și Maica Domnului și, cu toate acestea, la auzul profeției lui Simeon, ei s-au mirat. Aceasta înseamnă că viața în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu nu înseamnă automat cu­noașterea tuturor tainelor divine, vederea viitorului ori familiaritatea cu cele sfinte în așa măsură, încât uimirea, surprinderea să dispară. Oamenilor sfinți nu că Dumnezeu nu le descoperă toate ale Sale, ci mai degrabă El le arată cele care le sunt de folos, iar ei nu caută cu înverșunare semne, minuni, revelări misterioase, ci, dimpotrivă, așteaptă cu răbdare și pace glasul Domnului. Un indiciu și însoțitor al sfințeniei este și discreția, proprie lui Simeon și Anei: despre ei nu se mai vorbește nicăieri în Scripturi, nici înainte și nici după acest episod.

Dacă drepții Simeon și Ana ne sunt dați pildă în slujirea Domnului cu statornicie, de-a lungul unei întregi vieți, Dumnezeu ne este înfățișat de Evanghelist în credincioșia Sa: în aceea că Își ține cuvântul dat și trimite pe Fiul Său în lume, Care urmează să răscumpere întreaga umanitate, respectând totodată și legământul încheiat cu poporul Său în cele mai mici detalii, precum ritualurile tăierii împrejur, prezentării la templu, răscumpărării prin ofrande. Dintr-o altă perspectivă, de la Simeon și Ana învățăm să fim prezenți atunci când Dumnezeu ne cheamă: ei nu au întârziat atunci când au primit încredințare de la Duhul că urmează să se întâlnească cu Mesia. Iar pentru că limba română permite și un astfel de înțeles, putem spune că Întâmpinarea Domnului nu înseamnă doar că cei doi bătrâni drepți L-au întâmpinat pe Domnul, ci și că, invers, Domnul i-a întâmpinat, pe treptele sanctuarului sfânt, pe cei doi slujitori aflați la apusul vieții pământești, dezlegându-i în pace de îndatoririle împlinite cu fidelitate.

       Ierom. dr. Ioan Popoiu – 02 Feb, 2020

Sfaturi de la jandarmii montani

 Jandarmii de la posturile montane Şuior, Cavnic, Valea Vaserului şi Borşa  sunt prezenţi în zona staţiunilor montane şi pe traseele turistice frecventate de turişti şi localnici,  intensificând acţiunile în zona de competenţă şi în mod deosebit acolo unde este posibil să se producă evenimente, fiind pregătiţi să intervină în diferite situaţii.

 În scopul evitării unor accidente şi pentru a fi în siguranţă, jandarmii montani vin cu unele recomandări pentru turiști:

Înainte de a pleca în excursie, informaţi-vă temeinic în legătură cu itinerarul propus (dacă este accesibil, marcat sau dacă prezintă porţiuni periculoase), prognoza meteo, condiţiile climatice locale, starea de funcţionare a mijloacelor de transport pe cablu – acolo unde acestea există;

Plecaţi pe munte doar cu echipament adecvat anotimpului. Nu trebuie să vă lipsească lanterna, cuţitul, sacul de dormit, trusa de prim ajutor, busola/GPS, mijloace de aprins focul, telefonul mobil;

Nu riscaţi să plecaţi singuri la drum şi alegeţi traseele în funcţie de pregătirea fizică, tehnică şi psihică a celui mai slab din grup;

Nu deterioraţi amenajările turistice, marcajele sau indicatoarele;

Folosiţi numai traseele marcate. Urmăriţi marcajele de pe traseu;

Nu vă abateţi de la traseu şi evitaţi scurtăturile;

În cazul apariţiei dificultăţilor pe traseu sau al înrăutăţirii vremii, retrageţi-vă la cea mai apropiată cabană. Pe vreme rea (ceaţă, ger, viscol), deplasaţi-vă în grup compact şi, din niciun motiv, nu rămâneţi în urma grupului;

Nu consumaţi băuturi alcoolice deoarece acestea diminuează capacitatea de efort;

În cazul apariţiei unei situaţii de dificultate sau de risc la adresa integrităţii, sănătăţii sau a vieţii puteţi solicita ajutorul Jandarmeriei Montane prin intermediul numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112, specificând, pe cât posibil, următoarele:

datele de identificare ale persoanei care anunţă;

ce s-a întâmplat;

câte persoane au nevoie de ajutor;

unde sunt persoanele aflate în dificultate;

când s-a produs accidentul.

                                                                                             MaraMedia

Întoarcerea din cruciadă – viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste.Un roman de excepție de Al.Florin Țene

   

 Există ființe care prin anduranța la suferință, prin  lupta și chiar jertfa de sine  pentru o idee, pentru un ideal, sunt comparate cu sfinții, numite, tratate chiar, ca sfinți.

Dar există sfinți ?Cine sunt ei ?

Există. Sunt  creaturi divine, spunem, pe care nu le putem cuprinde.

De unde provin acestea?

 Din oameni, răspundem,  luând în calcul convingerea și porunca părintelui Arsenie Boca: ”nașteți sfinți!” Și completăm răspunsul la întrebarea noastră:  sfinții sunt născuți de  oameni, iar oamenii se sfințesc  eliberându-se de condiția dată, devenind  ai lui Dumnezeu, îndumnezeindu-se.

Judecând lumește, sfinții  sunt ființe trăitoare întru spiritualitate, pentru care binefacerile pământești sunt nesemnificative,  trecătoare și iluzorii. Pentru ei  mundanul are valoarea clipei și, contrar aparenței, agoniselile lumești sunt fără consistență  comparativ cu cele ale eternității creștine. Pare neverosimil că  sfinții au fost / sunt totuși și oameni.  Că își  consumă  viața pământească  lângă noi, conectați la  divin oricare ar fi riscurile.

„…A fi sfânt înseamnă a fi suveranul tău perfect. Sfântul are forța de coeziune a pietrei. (Petre Țutea)

Cărei perioade aparțin sfinții? Sunt ei azi umblători printre noi?

Sfinții nu au timp, ei aparțin Timpului și sunt deasupra lui. De aceea, sfințenia lor ne poate atinge pe noi cei care vorbim astăzi despre ei, deși au atins civilizații demult apuse. Prin ”atins”  înțelegem: impresionat,  influențat existențe, comunități, popoare, vremuri, epoci, mărturisind credința hristică în numele căreia au venit.

Pot trăi  sfinți într-un regim totalitar  comunist,  când credința e dezrădăcinată din sufletul oamenilor, interzisă și  astupată cu pretinsele realizări ale omului de tip nou, ”cetățean  demn al societății românești multilateral dezvoltate”?

 Se pare că restriștile istoriei le forțează manifestarea.

Pentru a-i  ”cuminți” sistemul totalitar a recurs la încarcerarea  și reeducarea sfinților în închisorile, ”regimului criminal comunist”, după expresia d-lui. Al. Florin Țene, Președintele Ligii Naționale a  Scriitorilor din România.

În  preocuparea noastră măruntă de-a tria, de-a aplica etichete și de-a organiza ca să ne fie mai simplu, am putea – firește, fără pretenția de-a le impune! –   ”contabiliza”  două mari categorii de sfinți.

Primei categorii îi aparțin fețele mănăstirești și  bisericești:  monahi, ierarhi, preoți, oastea cea ”oficială” a Domnului.  Aceștia  sunt mărturisitorii sau mucenicii lui Hristos,  suferitorii ”legitimi”  pentru credința lor. ”Legitimi” pentru că aparțin oștirii oficiale, instituționalizate și deci formați în spiritul dăruirii pentru credință. Întâii chemați în apărarea ei.

Din rândul slujbașilor bisericilor și ai mănăstirilor  o parte a suferitorilor au fost  canonizați, iar altă parte  încă așteaptă să fie.

Aici se cuvine să amintim câteva nume, dintr-un lung și neepuizat șir . Toți importanți.

Arsenie Papacioc, Marcu Dumitrescu, Daniil de la Rarău, Ilarion Felea, Arsenie Boca, Benedict Chiuș, Ilie Lăcătușu, Sofian Boghiu, Dimitrie Bejan, Dumitru Stăniloae, Gheorghe Calciu, Gherasim Iscu, Nicolae Steinhardt, Iuliu Hossu…și mulți alții.

Cealaltă categorie de sfinți, mărturisitori și ucenici din afara oastei ”oficiale”  a Domnului, este a  laicilor, reprezentată de oameni de cultură, oameni de  diverse profesii sau  mari anonimi. Aceștia, chiar dacă nu au cu toții recunoașterea statului sau a clerului,  beneficiază de aprecierea – unii de  venerația! – mentalului colectiv, fiind  prețuiți potrivit sacrificiului lor.

Din această a doua categorie de sfinți face parte Radu Gyr, poetul credinței ortodoxe, personajul cărții scriitorului Al. Florin Țene.

Dar, mai întâi,  să înțelegem  sau să ne reamintim în ce condiții trăiau întemnițații, sfinții despre care vorbim.

”…regim de teroare, cu percheziţii,suspendarea plimbărilor, mâncare slabă şi pază dublă, atât în cordonul de pază al închisorii, cât şi pe coridoarele Celularului.

Îşi făceau loc din plin înjurăturile, bătăile, ba chiar mai mult, punerea în lanţuri sau izolarea în camera de tortură a celor mai periculoşi deţinuţi.” (”Întoarcerea …”  Al.Florin Țene)

Alături de Gyr îi vom așeza pe cei care de pe pozițiile lor de intelectuali sau de  oameni simpli au oferit  un model exceptional de raportare la credință,   la neam, în condiții de mare cumpănă pentru România, asumându-și  eroismul  căii alease.

Valeriu Gafencu, Elisabeta Rizea, Petre Țuțea, Constantin Noica,  Ioan Ioanide, Paul Goma, Virgil Ierunca, Marcel Petrișor, Nicolae Mărgineanu, Alexandru Paleologu, Gheorhghe Ursu și mulți, mulți alții.

Romanul  dlui Țene, Întoarcerea din cruciadă –  viața poetului Radu Gyr  între realitate și poveste,  este numit după titlul uneia dintre poeziile glorioase ale lui Rady Gyr.

Sfințenia și  macularea sunt cele două coordonate ale romanului.

În cartea dlui Al. Florin Țene, ca cititori, vom oscila între cele două ipostaze ale vieții poetului Radu Gyr – un sfânt al închisorilor și un  om aproape obișnuit.

Biografic, dar și cu adaos de ficțiune, atât cât să răspundă nevoii autorului de-al accesibiliza pe poet, romanul este ca o rugăciune binefăcătoare, o rugăciune coborâtă din pacea cerului în tenebrele bicisnice ale bestialității umane, cea a realității concentraționare comuniste românești.

Pe cât de lină și înaltă este trăirea  eroului în apropiere credinței, înaltă până la atomizarea și dispariția umorilor omenești, pe atât de spurcate și diabolice sunt mecanismele umilirii pe care le suportă în celulă omul – Gyr  din partea semenilor   său.

„Şi, după ce te bat, dacă leşini, iau o căldare de apă, te stropesc ca să-ţi revii şi continuă… Apoi, te trimit la tinetă şi acolo, lângă hârdăul cu necesităţi, zvârle o cârpă udă pe care te

pun să alergi. E ca şi când ai călca pe sticlă. Din cauza bătăii, hainele sunt lipite de tine, eşti amorţit şi te pun să stai «în poziţie». Adică să stai pe marginea patului, cu mâinile pe picioare, să priveşti în jos, să nu mişti, să nu te uiţi în stânga şi-n dreapta. Ce diabolică născocire! Iar aceasta este definiţia absolută a infernului, aşa arată lumea fără Dumnezeu.” (”Întoarcerea …”  Al.Florin Țene)

Poetul Radu Gyr este prezentat în cele mai firești ipostaze omenești, de la naștere și până la apus. Din pruncie, până la moarte.

Născut într-o familie iubitoare, el este crescut  în respectul față de tradiție, credință, țară, cultură. Ca matur, apoi ca  bătrân, rămâne  la fel de curat precum s-a născut. Dacă ipostazele casnice, lumești,  ne apropie de  personajul principal prin găsirea  similitudinilor, ipostaza de trăitor al credinței până la jertfelnicie, îl îndepărtează pe eroul cărții de comun, de noi implicit și-l transformă într-o personalitate  remarcabilă, în  sfânt.

În ce constă sfințenia eroului Radu Gyr din romanul dlui Al. Florin Țene?  A lui Radu Gyr și a multor  întemnițați  asemenea lui.

În puterea de a contracara creștin și poetic umilirea ființei umane. Umilința coboară până la cel mai de jos nivel: nerespectarea condițiilor minime de supraviețuire, de igienă și hrană, modul de adresabilitate,  modul de a dispune josnic de cei încarcerați,  de a-i trata cu dispreț și cu superioritatea forței. Cine erau umilitorii? Inși grobieni, primari,  scursori ale societății, împinse doar de instinctul de-a se căpătui într-un regim nou ce permitea asta, având ca recomandare violența și criminalitatea:

”Îmi pare rău că nu te pot omorî ! aș fi avut o mare plăcere să te ciurui cu câteva gloanțe. De alaltăieri n-am mai tras…” (”Întoarcerea …”  Al.Florin Țene)

Îndurarea  jignirilor, batjocurelor, schingiuirilor,  a amenințărilor  necontenite cu moartea, se transformă la Radu Gyr în  rugă poetică.

„Doamne, fă din umilință / pod de aur, pod înalt. Și din lacrimă, velință, / ca pe-un pat adânc și cald.” (…)

 Rezistența se confruntă cu nesiguranța continuă, cu suferința fizică și sufletească, cu  obligația de-a  abdica  de la crezurile  creștin, poetic, patriotic, uman. Amenințarea  cu osândirea familiei, cu omorârea altor sute de nevinovați, de nu te  supuneai  politicii bolnave și nu te deziceai de idealuri, erau  constante  ale  ”tratamentului” sfinților închisorilor.

”Am acceptat să dau o declaraţie la Aiud prin care să îmi reneg trecutul şi opera.

A trebuit să o fac în termenii dictaţi de securişti. Doream să-i eliberez pe colegii de temniţă de mustrările de conştiinţă şi să fie liberi… Liberi într-o temniţă mai mare: România ocupată de comunişti…” (”Întoarcerea …”  Al.Florin Țene)

Ion Caraion, Nichifor Crainic, Dinu Pillat, Traian Dorz, Vasile Voiculescu, Valeriu Anania.Toți și mulți alții mântuiți prin credință.

Ca indivizi cârtitori ne-am putea  lăsa  pătrunși de îndoială și în  neputința noastră de tină,  să punem piedici desprinderii de meschin a acestui soi aparte de oameni. Ba chiar să le  legăm câteva cărămizi de aripi, ca să nu se înalțe. Să ne  întrebăm  răutăcios: care oare sunt ”secretele” acestora și  ce anume le-a transformat rezistența de carne într-una de granit, un trup ca un sac de oase, într-unul de moaște?

Răspunsul  ni-l dau ei: credința.

”-  Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui. M-am pipăit. Și pe mâinile mele, Am găsit urmele cuielor Lui.” (Radu Gyr – Iisus în celulă)

”…și-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb : – Tu ești? Și umbra spune : – Sânt.”( Radu Gyr – Întrebare)

Ne-am permite să mai adăugăm un ”secret” al  întemnițaților la cel deja ”divulgat”: poezia. E  cazul eroului cărții dlui Țene. Poezia există și ea ca un soi de credință păgână, dar care în codițiile întâlnirii cu fiorul mistic are toate șansele să se curețe de pământesc și să urce spre Dumnezeu, purificându-se.

Cum reușeau scriitorii să consemneze, să rețină versuri, citate, ziceri într-un univers concentraționar fără creion și hârtie, este un mister, un miracol care le este dat doar cei aleși. Ca Radu Gyr.

”Stau în pat pe spate şi mă uit în plafon. Fiind alb, mi-l închipui hârtia mea. Acolo, în faţa ochilor, scriu versurile aşa cum vin ele din inspiraţie. Şi aşa, strofă cu strofă, până termin poezia. Când ies afară, la plimbare, îl iau pe unul dintre voi şi-i spun poezia făcută în camera.(…) Scrise pe câte un crâmpei de geam, pe o plăcuță de lemn prețuită ca un tezaur sau pe curelele pantalonilor, peste care se aplica cu studiată pricepere un strat de săpun, poeziile bardului craiovean au fost memorate de mii de osândiți.” (”Întoarcerea …”  Al.Florin Țene)

   Scriitorul Al. Florin Țene a fost  ”favorizat” în scrierea cărții sale  alegând un ”aliat” exceptional, cu un destin tragic și minunat. Pentru că viața poetului Gyr s-a mistuit ca o torță și-a degajat energie generatoare de cuvinte. Cuvintele cărții.

Meritul scriitorului este acela de-aș fi făcut personajul  veridic. Nu numai ca poet, ci și ca om. Autorul  l-a  înzestrat cu nevoia acută de dreptate, cu dragoste de cultură, de neam și de țară. Aceste atribute  îl salvează pe Gyr și-l absolvă de vina inevitabilelor alegeri greșite pe care le  recunoaște și le pune la îndoială el însuși:

”…poate, uneori greşim tocmai în credinţele noastre cele mai curate, cele mai cinstite. Istoria va vedea unde am greşit şi unde nu.” (”Întooarcerea …”  Al.Florin Țene) – susține Radu Gyr.

Chiar cutezanța de a se pune pe sine  la îndoială, firescul punerii și durerea onestă  transmisă  prin   îndoială fac din eroul romanului  ”Întoarcerea …”  unul adevărat.

”…Radu Gyr era egal. Spiritul lui era atât de viu, energia lui lăuntrică atât de covârșitoare, încât pentru noi toți reprezenta un miracol. Nu discuta despre suferințele lui decât atunci când îl depășeau și numai pentru a se scuza”. (”Întoarcerea …”  Al.Florin Țene) fințenia nu are culoare politică, nici sex, nici nu e sectară, nici nu e corectă politic! Nu  răspunde niciuneia dintre formalismele noastre meschine. Ea se construiește pe conștiință, pe curățenie sufletească și pe fapte. Ea este sau nu este! Sfinții, asemeni lui  Radu GYR,  nu așteaptă legitimațiile conferite de noi, nevrednicii. Ei sunt!

 Indiferent de poziția noastră.

          Lucia Bibarț,    Președintele  Ligii Scriitorilor – filiala Arad

Conferința ”Medicina de urgență azi” a adus în Maramureș elita lumii medicale

 După remarcabilul exercițiu de salvare și prezentarea unor lucrări de interes, care au avut loc în prima zi a Conferinței ”Medicina de urgență azi”, evenimentul a continuat și vineri, 31 ianuarie. A doua zi a conferinței a debutat cu festivitatea de deschidere la care au participat reprezentanți ai autorităților județene, manageri de spitale din județ, dar și de la nivel național, manageri ai Serviciilor Județene de Ambulanță, Salvamont Maramureș, inspectori șefi ai Inspectoratelor pentru Situații de Urgență și alte personalități din segmentul medicinei și situațiilor de urgență.

În calitate de gazdă a evenimentului, ec. Sorina Pintea, managerul Spitalului Județean de Urgență “Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare (SJU Baia Mare) a deschis seria alocuțiunilor susținute. “Asa cum v-am obișnuit deja de cinci ediții, Conferința ”Medicina de urgență azi” își dorește să aducă în județul Maramureș elita lumii medicale, astfel încât tot ceea ce facem să fie în folosul pacienților. Se vor petrece două evenimente importante la nivel național. Primul este constituirea Asociației Spitalelor Județene, municipale și orășenești, care va reprezenta spitalele în discuțiile cu Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Vom constitui această Asociație, astfel încât problemele cu care se confruntă spitalele din țară să poată fi discutate corect și concret. Al doilea eveniment de importanță națională va fi legat de prezența conf. univ. dr. Horea Bumbea, de la Spitalul Universitar din București, un renumit hematolog, specialist în boli rare, alături de care vom înființa, la Baia Mare, un Centru Național de Mastocitoză. Încercăm să ținem pasul cu lumea medicală, astfel încât să îi putem ajuta pe semenii noști”, a precizat ec. Sorina Pintea, manager SJU Baia Mare.

Prefectul Județului Maramureș, Nicolae Silviu Ungur a transmis felicitări și mulțumiri organizatorilor evenimentului, precum și tuturor celor care s-au implicat și care au contribuit la buna derulare a manifestării și care “au reușit să facă din acest eveniment unul de excelență pentru medicina de urgență”. “Mă înclin cu recunoștință, respect și venerație în fața dumneavoastră, a celor care salvați vieți”, a mai precizat reprezentantul Guvernului în teritoriu.

Mesajul Consiliului Județean Maramureș a fost transmis de vicepreședintele instituției, Ioan Doru Dăncuș, care a felicitat participanții pentru dăruirea cu care își fac meseria și i-a asigurat că administrația județeană le este alături.

Partener în organizarea conferinței, Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”Gheorghe Pop de Băsești” al județului Maramureș a fost reprezentat la festivitatea de  deschidere de către inspectorul șef, col. Pavel Baltaru, care a transmis un cuvânt de bun venit participanților și și-a exprimat convingerea că informațiile din timpul conferinței vor fi unele de o utilitate reală.

Președintele Asociației Prietenii Spitalului și-a exprimat, de asemenea, întreaga considerație pentru toți cei care lucrează în sistemul de urgență.

A doua zi a conferinței a continuat cu lucrări științifice destinate atât personalului medical cât și celui paramedical, pompierilor și salvamontiștilor.

Lucrările conferinței vor continua și în zilele de 1 și 2 februarie.

Detalii referitoare la eveniment se pot obține accesând www.sptmm.ro

Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române critică aspru clasa politică

Istoricul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, critică aspru – și pe bună dreptate – clasa politică românească în legătură cu situația deplorabilă a românilor din Ucraina, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Grecia:

„Nu ajunge să vrei să fii ministru ori parlamentar, nu ajunge să candidezi și nu ajunge nici măcar să fii ales ori numit! Abia după alegere sau numire vine greul, iar dacă greul este prea mare, retragerea pentru incapacitate ar fi singura soluție demnă”.

Mai mult: „Serbia, mai recent – Serbia aceasta redusă și umilită de Occident – pretinde că românii din Banatul sârbesc sunt un neam, iar românii din Valea Timocului alt neam, chemat în chip diferit (anume vlah). Este ca și cum ai zice că nemții sunt un popor, iar germanii altul sau, mai clar, ca și cum am zice, noi, românii, că sașii din Transilvania propriu-zisă sunt germani, dar șvabii din Banat nu sunt germani”.

                                                                                                            N.N.

PRIMARUL

Cu riscul de a deveni nepopulari, în acest moment liderii PNL ar trebui să-şi asume pe faţă sarcina de a demonstra că sunt decişi să facă o reformă profundă a statului.

Pentru a introduce un set de reforme într-o ţară în care populismul s-a dovedit de mare succes electoral este nevoie de foarte mult curaj.

Pomenile electorale prind în ţările cu populaţie săracă. Secretul voturilor a stat de fiecare dată în găleţile cu ulei, zahăr, orez, câte o sticlă de băutură.

Nu ar trebui omisă din vastul exerciţiu de adunare de voturi prestaţia preoţilor în favoarea câte unui partid, în funcţie de ce li se promitea pentru sfânta biserică.

Desigur, în fruntea tuturor strategilor electorali trebuie puşi primarii. Reales mandat după mandat, primarul a devenit principalul pion al succesului în alegeri. Primarul este cel de care depind ajutoarele sociale, primarul este cel care aplică sau nu aplică legea funciară, primarul dă sau nu dă autorizaţii, primarul angajează sau dă afară angajaţi.

Primarul a devenit un mic vătaf care a luat în stăpânire o comunitate în care face ce vrea, mai ales dacă este şmecher şi ştie jongla cu legile.

Alegerea dintr-un singur tur le uşurează obţinerea următorului mandat, dar le creează şi obligaţii faţă de partidul din care face parte. Alegerea din două tururi îi creează acestuia obligaţii faţă de cel puţin jumătate plus unu din numărul de alegători care s-au prezentat la vot. Aşadar, este mai reprezentativ şi mai puţin dator unui singur partid.

Deşi este o modalitate de a fi declarat victorios mai sportivă, mai bărbătească, vechile metode de captare a publicului rămân în vigoare.

Când PNL calculează că ar fi bine ca alegerile parlamentare să fie suprapuse peste cele locale are în vedere potenţialul primarilor de a aduna voturi pentru parlamentarii partidului.

Cu cât un primar este „mai reprezentativ” cu atât poate aduna mai multe voturi pentru partidul din care face parte.

O soluţie „reformatoare” pentru stârpirea acestui nărav ar fi desemnarea unui candidat independent la primărie susţinut de mai multe partide.

Această soluţie a fost gândită pentru Bucureşti, în cazul în care alegerea primarului se va face dintr-un singur tur. A fost sugerată de Traian Băsescu pentru partidele de dreapta.

Problema a fost dezbătută între USR şi PLUS, între cele două partide şi PNL. Nu s-a ajuns la o concluzie pentru că a venit asumarea guvernului şi se aşteaptă deznodământul.

Dacă moţiunea nu trece lucrurile sunt clarificate. Dacă trece guvernul cade şi se intră în lungul şi complicatul proces de declanşare a alegerilor anticipate.

Şi într-un caz şi în altul, de acum până la alegerile din luna iunie principalii actori politici sunt potenţialii candidaţi la funcţia de primar.

Primarul devine personajul principal al fiecărei localităţi. De acum până la alegeri toate reflectoarele sunt aţintite pe ei. În aceste zile se decid candidaţii fiecărei formaţiuni politice şi încep primele negocieri pre-electorale.

Această scurtă perioadă, datorită campaniei electorale, este una în care se munceşte aşa cum ar fi trebuit să se muncească fără întrerupere. Acum se lansează marile proiecte pentru localităţi. Nu este un lucru rău, dar trebuie privită cu circumspecţie buna credinţă a celui care îşi doreşte încă un mandat.

În acelaşi timp, cetăţenii atunci când pun ştampila pe un nume trebuie să ia în considerare întregul mandat, nu doar capătul strălucitor al ultimelor patru-cinci luni.

Autor: Dumitru Păcuraru

Informaţia zilei de Maramureş

MEDALION POETIC - VASILE BELE (CHIUZBAIA, MARAMUREŞ)

Dintr-un volum in curs de pregătire  ,,PAS PRIN LACRIMĂ” - Vasile BELE 

(1)

PICTEZĂ-MĂ ÎN ALBASTRU ...

Dintr-o frunză de cireș

    plină de alb a căzut un sărut

    care m-a chemat să-ți fiu rouă

    să-ți fie iubire ... să-ți fie galaxie 

    să-mi fii lacrimă

    zeiță cu chip de foșnet de vânt

Printre sărutări trandafirul roșu

    s-a transformat în potir

    în care am pus stropi de rouă

    altar să-ți fie după ce valul va deveni

    inimă de curcubeu 

Totul va fi albastru dacă mă vei picta

    în strop de lacrimă cu gust de rouă 

                          

                              (Baia Mare, 2020)

(2)

INIMĂ DE LACRIMĂ ALBASTRĂ ...

Ți-am scris pe rouă de inimă

    pe lacrimă albastră

    despre vânt, soare, stele, lună, patimă

    mi-a răspuns stânca

Dintr-un salcâm încărcat de vânt

    a căzut un fluture galben

    să-ți fie mărțișor

    într-o privire de lumină

Roșu-aprins s-a transformat în inimă

    de lacrimă albastră potcovită

    și în zâmbet de rouă

    să-i fie umbră unui gând

Și  mi-a șoptit printre picuri de vânt

    sărută-mă ... iubește-mă ...

    alungă-mă ... calcă-mă ...

ia recoul îmi răspundea

    albastru ... galben ...

    sărut ... lacrimă ... alb ...

                        

                                 (Baia Mare, 2020)