Ce mănâncă popa?

În urmă cu câteva zile, mă aflam în exercițiul funcțiunii prin parohie. Ca să ajung repede la biserică de la o pomană, iau un taxi. Amabil, șoferul se bagă în vorbă cu mine pe o temă meteorologică. Pe nevăzute, ajungem la biserică. Dau să plătesc și constat că nu pusese ceasul. În fine, îi plătesc sumă cerută și înainte să cobor îi zic:

– Domnu șofer, luați și plasa asta cu mâncare.

– De ce?

– Ca să mâncați și dumneavoastră ce mănâncă popa.

Uimit, omul nu a vrut să primească, în prima fază, crezând că este o glumă. Săracu, s- o fi gândit că nu este posibil ca să de-a popa de la el. Eu continui:

– Domnu’, nu vreți să mâncați ce mănâncă popa?! Bine, o să o mănânc eu.

Șoferul, zâmbind îmi zice:

– Nu, nu, părinte, o iau. Bogda’ proaste. Săru mâna.

– Așa vezi! Să mâncați cu poftă. O zi bună.

Sebastian Cătălin Hogea, preot păcătos

P. S. Acum, între noi fie vorba, omul s- o fi gândit că plasa e plină de cotoaie, dar cum era zi de post, nu avea decât doi colăcei aproape calzi, o casoletă mică de iahnie de fasole, un păhărel de plastic super mic de colivă, un baton de rahat și trei măsline.

Bune  pe vremurile astea.