O săptămână de negocieri

Luni se va citi moţiunea de cenzură. Până atunci vor avea loc diverse negocieri. Cel mai curtat partid este de departe UDMR. Dar Kelemen Hunor pare să se fi antepronunţat. Parlamentarii UDMR nu vor vota moţiunea. Pentru că opoziţia, mai precis PNL, nu a dat răspuns la cele câteva întrebări:

1. Cine va fi viitorul prim-ministru?

2. Cine vor fi viitorii miniştri?

3. Ce program are guvernul propus?

De ce nu s-a dat un răspuns la aceste întrebări relativ simple? Pentru că de-a lungul timpului s-a lăsat să se înţeleagă că Ludovic Orban s-a autopropus pentru această funcţie. Pentru că eventualii miniştri trebuie negociaţi între partidele viitoarei coaliţii de guvernare.

Şi, foarte important, PNL nu şi-a prezentat niciodată programul de guvernare. Altfel spus, nu există o alternativă reală la actuala guvernare. Pe cât este de catastrofală guvernarea populisto-demagogică PSD-ALDE pe atât de nepregătită este opoziţia să ofere o altfel de guvernare.

Nu o dată liberalii, preşedintele Orban în persoană, au afirmat că PNL nu-şi prezintă programul pentru a nu fi furat de PSD. Este o aiureală. O scuză jenantă pentru un partid de dreapta.

De pildă, putem bănui că o guvernare de dreapta va demara o restructurare a imensului aparat birocratic, va disponibiliza surplusul de personal care nu-şi are rostul în sistemul bugetar. Cum să spună PNL acest lucru când râvneşte la electoratul acestuia, acelaşi care sufocă economia reală?

Pe de altă parte, se ştie foarte bine că Traian Băsescu îl dispreţuieşte pe liderul PNL, numindu-l Sica Mandolina. Fiecare partid dintr-o eventuală coaliţie de dreapta are propriile idei. De multe ori acestea se bat cap în cap. USR este diferit de PNL, şi deşi este un partid relativ mic este foarte orgolios. PMP are un program uşor naţionalist, iar Traian Băsescu are încă adversari redutabili care îl aşteaptă la colţ.

O majoritate parlamentară trebuie să includă şi partidul lui Victor Ponta. Având încă proaspătă în memorie propria lui guvernare, Victor Ponta putem presupune că are un program propriu, de stânga.

Teoretic este posibilă formarea unui nou guvern. Imposibilă pare să fie armonizarea atâtor partide în jurul unui program coerent.

Mai apare un element perturbator: campaniile electorale pentru Parlamentul European şi alegerile prezidenţiale. Dintre cele două campanii cea mai dificilă este cea prezidenţială. Deja Klaus Iohannis şi-a anunţat intenţia de a candida pentru un nou mandat. Este susţinut de un singur partid, de PNL. Un partid care l-a susţinut, USR, pare să nu-l mai agreeze pe Klaus Iohannis. Ce să mai vorbim despre Pro-România, Victor Ponta fiind un adversar neîmpăcat al actualului preşedinte.

Acestea sunt câteva dintre argumentele pentru care este greu de crezut că într-o săptămână se va ajunge la o înţelegere între forţele de opoziţie.

Cu toate acestea spre binele României nu doar actualul guvern trebuie să cadă, ci alianţa PSD-ALDE este nocivă. Această coaliţie susţinută în parlament şi de către UDMR, nu are la rândul ei un program adevărat. Are în continuare doar un program electoral. Sacrifică totul pentru un pumn de voturi în plus.

Pe de altă parte PSD este zguduit de lupte interne, şi cu atât mai puţin se poate concentra pe problemele reale din ţară. Dar, aşa cum vulgar spunea un parlamentar PSD, „în politică numai boii sunt consecvenţi”.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş