Încă din timpul
campaniei electorale devenea clar că Liviu Dragnea duce PSD spre un gen de
guvernare cu elemente radicale. Fără să o numească, practic PSD propunea o
terapie de şoc în aproape toate domeniile. Ieşea cel mai mult în evidenţă
creşterea salariilor şi pensiilor. De fapt asta reprezenta şi reprezintă în
continuare partea populistă a programului de guvernare.
Fără să fie numit ca atare, coaliţia PSD-ALDE are un program
radical pentru sistemul juridic. Încercările repetate de modificare a legilor
justiţiei s-au lovit în primul rând de rezistenţa sistemului, de presiunea
societăţii civile, manifestându-se prin ieşirea în stradă. Partidele de
opoziţie s-au raliat simţind că este calea cea mai facilă spre un electorat
anti-PSD.
Modelul lui Liviu Dragnea era, fără îndoială, Viktor Orban,
premierul Ungariei. Liderul PSD a ezitat să spună deschis acest lucru până
acum. Dar timpul nu mai are răbdare. Au trecut doi ani de la preluarea puterii
şi coaliţia de guvernare nu a realizat ce şi-a propus decât într-o mică măsură.
Pe cale de a-şi pierde majoritatea parlamentară, aflat
într-o luptă internă care nu se mai termină, PSD forţează nota. Liviu Dragnea
nu mai pare dispus să spună lucrurile pe jumătate. Pentru prima oară invocă
modelul Orban, modelul unei Ungarii care nu s-a lăsat călcată în picioare de
birocraţia UE, înfruntând jocurile politice de la Bruxelles.
Ungaria, spune Dragnea, a impus taxe companiilor străine, a
stopat lăcomia marilor bănci, a ţinut în frâu preţurile la utilităţi. România
nu mai acceptă să fie tratată ca o ţară de mâna a doua. Acuză MCV-ul ca fiind o
armă politică în mâna politicienilor europeni.
La doi ani de la preluarea guvernării, PSD demonstrează cu
prisosinţă că are în vedere luarea unor măsuri radicale în domeniile-cheie.
Anunţă că va adopta legea amnistiei şi graţierii, va lua măsuri împotriva
băncilor străine care operează în România, acestea având cea mai mare rată de
profit din întreaga Uniune Europeană. După încercările eşuate de a impune o
taxă pe venit multinaţionalelor, coaliţia PSD-ALDE este hotărâtă să ia şi
această măsură.
Este un fel de declaraţie de independenţă faţă de UE, o
avertizare adresată Comisiei Europene că România nu mai este dispusă să fie un
câmp experimental al marelui capital, victimă a jocurilor politice dintre
popularii şi socialiştii europeni.
Conjunctura internaţională pare să fie propice luării unor
măsuri radicale. Ungaria, ca şi România, se confruntă cu o lipsă de forţă de
muncă. Măsura luată de guvern a nemulţumit populaţia şi au apărut proteste.
Este vorba despre obligativitatea salariaţilor de a presta 400 de ore
suplimentare pe an, iar plata să se facă pe parcursul a trei ani. Până acum
fiecare angajat era obligat să muncească suplimentar 250 de ore pe an.
La o normă de opt ore cinci zile pe săptămână se adună vreo
două luni de zile. 400 de ore li s-a părut cam mult cetăţenilor din Ungaria.
Aici se desparte programul PSD de cel al premierului Viktor Orban. Coaliţia
PSD-ALDE s-a specializat în zilele libere acordate cu intenţia vădită de a-şi
fideliza electoratul bugetar.
Măsurile radicale propuse de Liviu Dragnea nu fac, totuşi,
din PSD un partid pragmatic. Ele nu vizează economia decât razant. Efectele
sunt nesemnificative. Radicalismul PSD se manifestă cu precădere în zona
sistemului juridic. Ceea ce induce ideea că vrea să-şi subordoneze Justiţia.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu