Pe când și activarea mecanismului intern de protecție civilă?

 

Nu, nu este nimic umilitor în a activa mecanismul european de protecție civilă… Nu este nimic jenant în a solicita sprijin internațional… Nu ar fi nici măcar dacă am vorbi despre a cere ajutorul… Pentru că nu este nici o umilință în a încerca să faci față unei situații catastrofale apelând la alții… Cum nu a fost nimic umilitor, ci doar umanitar, în cererile pe care ni le-au trimis, la vremea lor, Italia ori frații din Moldova… Și atunci, de ce ne-am pune noi cenușă în cap că am solicitat sprijinul comunității europene?… Pentru că nu asta dovedește neputința ori chiar eșecul statului în a-și proteja cetățenii…

Altceva este jenant și chiar umilitor… Faptul că am activat acest mecanism european de protecție civilă înainte de a-l fi activat pe cel intern… Că ne-am dus spre ajutoarele de afară înainte de a fi structurat, ordonat, relocat și chiar rechiziționat resursele medical-materiale interne… Dar nu întâmplător… Pentru că, dacă am fi activat, în termeni reali, nu bombastici, nu pe vorbe, impresii și pseudoangajamente mecanismul intern de protecție civilă, am fi vorbit despre zdruncinarea din temelii a intereselor multor camarile politice… Acelea care au profitat și au făcut bani de pe urma începutului de pandemie în România… Căci, dacă înainte de a fi solicitat mecanismul european, s-ar fi dispus relocarea resurselor interne, reorganizarea lor și, mai ales, redistribuirea pe alte criterii decât cele ale pușculițelor de clan politic și de „famiglii” de guvernare, atunci poate nu am fi ajuns să cerem ajutor internațional, cel puțin nu înainte de a fi scos de la naftalină, din depozitele medicale, ventilatoarele, concentratoarele, măștile și medicamentele disponibile…

Dar s-ar fi stricat prea multe circuite, nu?!… Și ce ar fi însemnat, de exemplu, o rechiziționare de urgență a resurselor medicale prin punerea la dispoziția spitalelor a rezervelor existente prin depozite? Ar fi căzut multe capete… Ar fi dispărut sub „comorbiditățile” foamei de bani și șpăgi devenite plagă instituțională, chiar bugetar instituțională, mulți dintre actorii care astăzi „cerșesc” ajutor internațional. Și care sunt atât de macabri, de perverși, de lipsiți de o minimă empatie, încât chiar ei prezintă, sugerează, inoculează, transmit prin mediile părtașe ideea presupusei rușini naționale de a fi cerut ajutorul prevăzut de mecanismul european de protecție civilă… Când, de fapt, umilința reală va fi trăită în clipa în care vom constata că, înainte de a fi așteptat aparatele și produsele medicale trimise în cadrul mecanismului de Polonia, Olanda, Danemarca, Moldova, Italia, ar fi trebuit să scoatem, chiar și prin rechiziționare, aparatele existente în depozitele medicale. Și nu pentru că am fi evitat să ajungem în situația de a cere ajutor, jenantă după sugestiile unor structuri media, politizate, în realitate sinecuri de borderouri justificative și de căutare a unor argumente, de pe lângă, nu doar structuri politice, dar practic instituționale, de guvernare și de administrație locală, ci pentru că ar fi fost atâtea vieți ce ar fi putut fi salvate…

De aceea, nu despre situația medicală de azi de a solicita sprijinul este vorba, ci despre cei ce s-au sufocat într-un ieri al nepăsării, în vreme ce aparatele existau prin depozite… Despre asta este vorba… Despre crima de până acum… Nu despre impresia unei presupuse umilințe gestuale în fața lumii, ci a uneia faptice interne, criminale… Despre faptul că protecția civilă a națiunii noastre a ajuns a însemna necesitatea de a ne proteja, prin instituțiile de anchetă, de cioclii guvernamentali și administrativi…

Fără a răspunde acestei realități sordide a sistemului nostru în metastază cu feluriții „polinucleizi” politici, celelalte întrebări nu își mai rostul… Și nu mai contează nici de ce nu au fost folosite spitalele private, nu atât ca suport covid direct, ci prin integrarea lor în managementul de criză ca unități de bază, pe categoriile de boli lăsate netratate de spitalele publice, nu mai contează nici măcar de ce nu au fost utilizate ambulanțele sistemului privat… Pentru că genocidul intern asupra națiunii oricum nu-l va opri activarea feluritelor mecanisme civile internaționale… El trebuie stopat dinăuntrul ființei pe care o destructurează…

 

Cezar Adonis Mihalache – Națiunea