După lupte/conflicte politrucianiste care au durat mai bine de o lună (aprige dispute zilnice între liderii formațiunilor pretins proeuropene, de fapt pronicușorene, ce se sfârșeau după mai multe ore în coadă de pește, ba chiar cu amenințările clonțoșilor că se retrag din alianța guvernamentală), iată că de ceva timp avem pestrițul Guvern Ilie Bolojan, din care fac parte reprezentanții (cică cei mai cu moț) ai celor patru formațiuni parlamentare europeniste (PSD, PNL, USR, UDMR), plus codița bleagă a minorităților.
Crede
cineva că acest scremut guvern politic majoritar constituie soluția salvatoare
pentru foarte îndatorata Românie (o datorie externă de aproximativ 200 miliarde
euro) și cu un deficit bugetar de peste 9%? Nicidecum, atâta timp cât pretinșii
salvatori de acuma sunt de fapt fie colegii și urmașii celor care, în decursul
timpului, au creat actuala catastrofă economico-socială (și nu numai), fie
indispensabilii necalificați (precum Cătălin Predoiu), ce – în virtutea rolului
și al jocului său politic – își continuă cu seninătate parcursul ministerial,
indiferent de coaliția cârmuitoare și de culoarea ideologico-politrucianistă a
premierului!
De
altminteri, se mai poate vorbi în ultimii ani despre demnitate, pricepere,
culoare politică sau principii ferme (nu din cele clamate, ci cu consecvență
urmate), atunci când stânga devine dreptistă de câte ori i-o cer interesele, și
viceversa (vezi defuncta Uniune Social-Liberală din iepoca Antonescu-Ponta sau „sora” ei mai tânără, moșită de
sinistrul cuplu Ciucă-Ciolacu), când traseismul la centru este în floare și
tâlhăria legalizată (de regulă în haite – clanuri, dinastii, partide, consilii,
autorități, alianțe) este în continuare pe rod bogat?!...
Poate că
au fost perioade în amarnica noastră istorie când politica se făcea (și) din
plăcere sau cu elan patriotic (de pildă, Alexandru Vaida-Voevod pretindea că a
intrat bogat în politică și a ieșit sărac, generațiile de Brătieni n-au acumulat
averi colosale din această activitate eminamente umană, mareșalul Ion Antonescu
a plătit cu viața pentru intransigența principiilor sale politico-militare
etc.), însă negreșit că în bolșevism și postdecembrism totul s-a degradat
(sentimente, valori morale, funcții, distincții, cultură, educație ș.a.m.d.),
mulți dintre (ne)oamenii acestor perioade (alogeni, turnători, răufăcători
descurcăreți, oportuniști, impostori, semidocți) pretându-se la ticăloșii ce
mergeau până la dezumanizare prin trădare și înjosire moral-spirituală, căci
vedeau (cei de azi văd) în politică doar rampa de lansare înspre belșugul
ciocoiesc, indiferent de prețul uman plătit de ei și urmașii lor pentru această
detestabilă pervertire.
Asta
fiind starea de lucruri în profitabila aflare în treabă, poreclită politică,
lesne se poate deduce că toți mâncătorii de rahat de pe aceste meleaguri
(inclusiv opozanții auriști, potiști și șoșoci) își doresc să ajungă la
guvernare. Da, pentru că numai astfel se pot înfrupta pe rupte din buget, unul din
puținele bunuri naționale rămase în întregime la cheremul sforarilor de la
butoanele puterii.
Atâta
doar că actuala coaliție guvernamentală, împreună cu plecații sau exclușii din
tabăra opozanților și la țanc absorbiți de PSD, deține o confortabilă
majoritate de peste 60%, așa că nici nu vrea să audă de propunerea
extremiștilor cu pretenții suveraniste – formarea unui guvern de uniune
națională, chipurile în interesul exclusiv al țării și al tuturor
cetățenilor...
În articolul
Bani pentru România din 11 iunie 2025
am arătat principalele căi de reducere a deficitului bugetar și de achitare a
datoriei externe (căi pe care le detaliez cu această ocazie), fără ca pentru
asta să fie sporite taxele și impozitele, ticălos mijloc „democratic” la care
recurg toate cârmuirile slabe și neinspirate (am spus „democratic”, deoarece
prin declanșarea lanțului scumpirilor, după mărirea prețului la curent și
hidrocarburi, se ia de la cei mulți și săraci pentru a se da celor puțini și
bogați, deci se aplică principiul de bază al demonocrației noastre originale):
(a) Economii la nivelul tuturor instituțiilor, printr-o substanțială reducere a
numărului de mașini, a cotei de benzină și a deplasărilor în străinătate pe
bani publici; (b) Reducerea numărului de funcționari publici (parlamentari, miniștri, secretari de stat,
directori, consilieri de toate calibrele și culorile, sinecuriști de teapa
băgătorilor de seamă și ai membrilor consiliilor de administrație etc.), atât
prin mult necesara schimbare a Constituție (România să fie republică
parlamentară, parlamentul să devină unicameral și cu maximum 300 de aleși,
numărul aleșilor/consilierilor la nivelele inferioare – județe, municipii,
orașe și comune, să urmeze același algoritm), cât și prin noua împărțire
administrativ-teritorială (cel mult 10 regiuni sau provincii în locul celor 41
de județe, comasarea comunelor care încalcă legea prin depopulare, desființarea
sectoarelor din Capitală și a inutilei funcții de viceprimar, în prima fază
măcar în localitățile mici); (c)Reducerea inumanului decalaj dintre veniturile
bugetare minime și cele maxime (raportul, în tot mai multe cazuri, este de
peste 1 la 100!), reglementare cu insistență cerută de oficialii europeni,
fiindcă nerezolvarea ei într-un anumit termen, se știe foarte bine că poate să
ducă la pierderea a peste 10 miliarde euro, bani alocați de Uniunea Europeană
prin Planul Național de Redresare și Reziliență; (d) Impozitarea progresivă,
adică așa cum se procedează (nu de azi sau de ieri) în absolut toate țările
dezvoltate ale lumii; (e) Scutirea României de datoria externă (dacă nu de
toată, măcar de cea mai mare parte), prin demonstrarea faptului că
împrumuturile făcute în decursul timpului (desigur, fără acordul cetățenilor)
intră în categoria datoriilor odioase.
Numai că
Guvernul Bolojan, care ține morțiș să devină un uriaș bolovan pentru cetățenii
demni și onești ai acestei țări (cu taman cinci vicepremieri și mai mulți miniștri fără urmă de vocație,
ba chiar de-a binelea necalificați pentru noua funcție, precum Alexandru Nazare
la Finanțe, Oana Țoiu la Externe și Ionuț Moșteanu la Apărare, ca să dau doar
trei exemple stridente), are toate șansele ca, în foarte scurt timp, să devină
extrem de impopular prin ajustarea burselor și mărirea taxelor, îndeosebi dacă –
aidoma altor cârmuiri postdecembriste – nu
va îndrăzni să se atingă de sfidătoarele privilegii ale baștanilor.
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
2 iulie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu