TIMP RĂTĂCIT PRIN VISE ( variantă)

Timpul se scurge, vine iar, lăsându-mă în urmă,
Îl chem, dar el dispare, căutându-și drumul în zori de umbră.
Mare și veșnic, timp nesfârșit, dar uneori nepătruns,
Prea scurt când iubirea te cuprinde, prea lung când ești rănit.

Rătăcit în haosul lumii, te ridici cu un braț,
Și cel de sus te așteaptă, cum ai venit, tot același drum.
Tăcut printre umbre, acolo unde mintea zboară,
Altcuiva inima-i șoptește, răsăritul e visare.

Cine în vise coboară, nu se teme nici de întuneric,
Iar gândurile grele se pierd în vastitatea nemărginirii.
Știm cu toții că Dumnezeu e iubire, adevăr, și lumină,
Scânteia divină ne conduce prin vis către o lume pură, senină.

Lacrimile curg, udându-mi fața,
Iar infernul pare departe, raiul o cetate ce mă învăluie.
Bucuria nu vine fără dorințe și regrete,
Visez la un castel și o prințesă, la mistere.

Cu pași hotărâți iau foaia ce mă îndrumă în această lume efemeră,
Căutând sensul, încerc să găsesc direcția spre locul minunat,
Unde curcubeul apare și dispare, ca un vis în soare.

OLIMPIA MURESAN, UZPR