Purtarea hainelor pe dos

                                  de Gheorghe Pârja

Cei care, din întâmplare, adică din neatenție, ies în lume purtând cămașa, sau alt articol de îmbrăcăminte pe dos, sunt repede prinși în cercul unor comentarii cu morala la urmă. Oricum, cel sau cea cu pricina greșelii nu are parte de laude. Ci din contră. Nu este o rupere de nori, dar aici apare o formă a rușinii în public. Purtarea hainelor pe dos face parte din anormalul cotidian. Ceva din sfidarea nevinovată a normei. Sunt și proverbe care amendează întâmplarea, oarecum hazlie. De îți iei sumna pe dos nu te măriți repede. Asta pentru fete. De obicei, situația este salvată de scuze.

Am avut prilejul, pe când lucram la Muzeul sighetean, să cunosc situații care nu se uită. Într-un sat, era un om singur, care, cu voia lui, purta hainele pe dos, să-l ia lumea în seamă. Era ca personajul scriitorului din Sighetul Marmației, Alexandru Ivasiuc, Hâzilă, care tăia lemne duminica, când mergeau oamenii la biserică, tot din același motiv. Mi-au venit în minte aceste probe cu umor când m-am întors cu fața spre lumea înaltă a politicii, unde purtarea hainelor pe dos primește conotații periculoase. Aici nu mai este vorba de rușine, ci de întoarcerea lumii pe dos. Cum sunt aceste războaie cu morți și ruine. Făptașii lor sunt lideri care simt nevoia să fie luați în seamă, să-și arate puterea de cucerire, dobândirea de noi teritorii și noi avuții.

După cum observa Chris Patten, rectorul Universității Oxford: „într-una dintre numeroasele sale remarci fără noimă despre istorie și afaceri globale, președintele american Donald Trump a afirmat că Uniunea Europeană a fost creată pentru a păcăli Statele Unite.” De fapt, adevărul este exact invers. Tot o haină luată pe dos. De fapt, europenii își doreau ca America să rămână implicată activ pe continent. Lăsate în voia lor, după 1945, țările europene riscau să intre într-un nou conflict. Pentru a preveni acest lucru, liderii europeni au îndemnat SUA să își mențină prezența pe vechiul continent, ca o garanție împotriva amenințării comunismului sovietic. Asta nu a fost păcăleală.

În 1949, NATO a fost înființată pentru a apăra Europa. Nu uit că stabilitatea Europei s-a făcut cu sprijinul Americii. Câte opinii am avea, și e bine să le avem, ordinea postbelică a fost susținută de poziția Americii, ca principală putere economică și militară a lumii. Profesorul de la Oxford constată că, din păcate, SUA au abandonat rolul de lider, pe măsură ce Trump continuă să tulbure ordinea mondială prin subminarea unor instituții, a unor valori pe care nu le înțelege și nici nu le respectă. La a doua venire la Casa Albă, liderul american a arătat mai puțină înțelegere pentru normele democrației și pentru statul de drept.

Mie îmi este jenă să amintesc comparația făcută de J.D. Vance lui Trump, înainte de a ajunge vicepreședinte al Americii. Aici sunt multe haine întoarse pe dos, dar și peticite în coate. Un limbaj dur, care arată că Trump este un autoritar. Asemenea unui monarh medieval care crede că totul îi aparține. A se vedea povestea cu Groenlanda, ori pământurile rare din Ucraina. Liderul american crede că liderii altor țări trebuie instruiți, nu consultați. Când mișcă în front, repede scoate stafia taxelor vamale.

O altă haină întoarsă pe dos s-a văzut la confruntarea din Biroul Oval, cu președintele Zelenski. Trump a continuat să dea vina pe Ucraina pentru că a fost invadată. Când o lume întreagă știe care este adevărul. Până acum citeam în cărți și în ziare că țările puternice au răspunderea de a ține cont de interesele celor mai slabe. Americanul cel mare vede altfel lumea. El poate acționa după bunul plac, iar ceilalți să suporte urmările. Și asta îl ajută pe Putin să cucerească Donețk, Lugansk, Herson și apoi Odessa, ca să ajungă la Gurile Dunării, pentru a face joncțiunea cu Transnistria. Adevăr, sau…

Unii spun că ar fi o înțelegere discretă pentru viziunea lui Putin asupra lumii actuale. Care crede că el are menirea să rescrie istoria prin forță, nu cu ajutorul diplomației. În această ecuație poate fi citită și bombardarea siturilor nucleare iraniene. Distrugem și apoi stăm de vorbă. Nu mă gândesc să apăr regimul periculos de la Teheran, dar și Occidentul și America au făcut greșeli în ultimii zeci de ani în relațiile cu Iranul. Când nu le-a convenit șahul au sprijinit ayatollahul. Acum vor din nou schimbare. Iranul a avut un guvern mai democratic, ales în 1953, cu sprijinul SUA.

Știrile de presă, dar și unele declarații ale unor diplomați ruși, seamănă îngrijorare în partea estică a Europei. Ba Republica Moldova, ba România și Polonia sunt pe agenda de preocupări ale liderului rus. Federația Rusă continuă bombardarea Ucrainei mai ales a Kievului și Odessei. Atât de mult ne-am obișnuit cu moartea oamenilor nevinovați și distrugerea unor obiective civile, încât numai mirarea și spaima ne-au mai rămas. Europa se înarmează, poartă haine cenușii, iar sufletul nostru este în așteptare. Și Europa recurge la întoarcerea hainelor pe dos. Noi, care ne aflăm în preajma unui război, nu trebuie să uităm necazurile trecutului. Dacă Ucraina este învinsă, vine mai aproape vecinul care poftește la cununa Carpaților.

Luați în seamă comparația cu întoarcerea hainelor pe dos. Să fie bine și mai ales pace! Că secretarul general NATO, Mark Rutte, ne spune că al treilea război mondial ar putea începe prin atacuri coordonate ale Chinei și Rusiei. China va ataca Taiwanul, iar Rusia țări din NATO. Dar lumea vrea liniște! Însă nu-i după lume, după cum se vede. Dacă vorbim de pace, premierul israelian i-a dus lui Trump, la Casa Albă, nominalizarea pentru Premiul Nobel pentru Pace. Să fie pace!