APARIŢIE EDITORIALĂ

DIN PULBERI DE STELE – AURELIA OANCĂ

,,Aș vrea să dansez cu tine,

Tangoul ce inima-l cântă,

În brațe mai bine mă ține

Și-ascultă cum ea îți cuvântă.

Ecoul ce vine din ceruri,

Ecou adunat în tăcere

Și-ascuns în subtile careuri

Și ringuri de dans efemere.

Din pulberi de stele m-adună

Și fă-mă din nou o femeie

Și-n murmur de ape răsună,

Cuvântul purtat d-elizee”.

(,,Din pulberi de stele”, pag. 9), își intitulează poeta Aurelia Oancă, volumul de versuri, apărut la Editura Eurotip, Baia Mare, 2017 și cu o prefață – POEZIA CA UN CER SENIN – ce poartă semnătura regretatului prof. Dragomir IGNAT.

,,Dacă, în general, poezia se naște din nemulțumire, revoltă sau încrâncenare, în cazul de față ea se circumscrie diafanului, visului, reveriei, toate determinate de acel foc veșnic, pe care îl numim iubire”, scrie prof. Dragomir IGNAT, cu referire la poemele Aureliei Oancă.

Din start va trebui să recunosc o dragoste sinceră ce o port pentru distinsa autoare, convingându-mă din prima clipă, de frumusețea poemelor dumisale, fapt recunoscut la fiecare întâlnire cenaclieră. Aurelia Oancă – are o poezie minunată, frumoasă, ușor de înțeles, pe gustul cititorului, cu o muzicalitate aparte. Este o poezie care transmite, puternic ancorată în autentic. Aurelia Oancă -  membru în Liga Scriitorilor din România, filiala Baia Mare, este o poeta care transmite esență, iar prin poeziile dumisale nu face altceva decât să te ,,încătușeze”, rob al cititului, din scoarță în scoarță, și încă să-ți mai dorești ...   

DIN PULBERI DE STELE, aparține doamnei AURELIA OANCĂ, volumul de versuri, apărut la Editura Eurotip, Baia Mare, 2017, ISBN 978-606--617-275-2, și-ți mulțumesc mult pentru darul acesta, distinsă doamnă, asigurându-vă, totodată, de tot respectul meu. ,,Autoarea cultivă, cu extrem de puține excepții, versul clasic, cu ritm, rimă, strofe distincte folosind, mai ales oamenii și troheii, fapt cerut și de factura versurilor și de genul poetic abordat", pag. 8.

Cu o vastă cultură, poeta Aurelia OANCĂ, slăvește, sfințește și iubește locul în care s-a născut, în care a trăit. Văd o doză puternică de patriotism, deși pe-acesta îl vezi și-l simți într-un mod aparte. Acesta, patriotismul, ar trebui să-l avem fiecare și să-l promovăm, să ne bucurăm și să-l dăruim urmașilor. Unii fac acest lucru, alții nu prea. Aurelia Oancă, cultivă acest patriotism, foarte frumos evocat, înălțat și dăruit nouă drept exemplu în poemele ,,Acasă, este țara mea”, pag. 131-132 și ,,Acolo unde ...”, pag. 133-134, din care aș vrea să citez câteva strofe, dar îmi vine foarte greu să mă hotărăsc asupra căror strofe sau poezii să mă opresc. Rar simți astfel, dovadă că autoarea simte cu inima, simte cu fermitate și putere.

,,Cunosc un loc numit <<ACASĂ>>, 

La el revin cu dor în suflet

Și când durerea mă apasă,

Acolo e al meu răsuflet.

Oriunde-aș fi, la el revin,

Putere să adun și viață,

Ca drumul meu să fie lin

Și tu copile, asta-nvață.

Acasă, este țara mea,

Cu munți, cu ape și câmpii

Și este tot ce vom avea

Și vor avea ai noștri fii.

Deși sunt mulți cei care spun,

Că țara lor este oriunde,

La orice legi ei se supun

Și pentru <<Bine>>, o pot vinde”, (Acasă, este țara mea), pag. 131.

Emoționante, cu o aromă specifică, poeta Aurelia Oancă, ,,se întoarce”, și spre anotimpurile vieții, scriind minunat despre primăvară, (,,Primăvara”, pag. 126, ,,Primăvara din suflet”, pag. 127, sau ,,Vânt de primăvară”, pag. 128-129), din care voi cita următoarele:

,,Printre ramuri se strecoară,

Lin, o dulce adiere,

Mângâind suav bobocii,

Pregătiți de înviere.

Au deschis ochii la soare,

Cu sfială florile,

Să-și arate în lumină,

Trălucind petalele”, (,,Vânt de primăvară”, pag. 128).

            Cu aceeași bucurie și emoție dezvăluie bucuriile din miezul de iarnă, magnific ilustrate în poemele: ,,Flori de gheață”, pag. 123, ,,Parfum de iarnă”, pag. 124, sau ,,Pădure ascunsă-n zăpadă”, pag. 125.

 ,,Flori de gheață am la geam,

Iarna mi le-a dat în dar,

Promoroac-a pus pe ram

Și zăpadă-n alb hotar.

Cu petalele ciudate,

Le privesc, pe geamul meu,

Sunt creații minunate,

Trimise de Dumnezeu.”, ,,Flori de gheață”, pag. 123.

Oare, ajung exemplele? Sau mai e nevoie să vă conving! Nelipsită din cromatica anotimpurilor este bofata și încărcata cu roadele ei, toamna. ,,Culorile toamnei”, pag. 122, v-o ofer drept argument:

,,Cercei de struguri are-cum,

Frumoasa toamnă, ruginie,

Bogate mese-ntinde-n drum,

Cu vin spumos de razachie.

Dovlecii grași au miezul copt,

Iar merele-s îmbujorate,

Ca și obrajii de prunc necopt

Și fete crude, zvăpaiate”.

Eu sunt un mare fan al anotimpurilor, iar dacă m-ați întreba care-mi este cel mai apropiat, sau care-mi este cel mai drag, aș minții (garantat) dacă aș spune unul, pentru că le iubesc în toată splendoarea lor pe fiecare. Indiferent în ce anotimp m-aș afla, îl iubesc așa cum e – ba cu soare, ba cu ploaie, ba cu frig, ba cu rod, ba cu ghiocei, ba … iar dumneavoastră bună prietenă, le ilustrați și le ,,tratați” regește. Sunt perfecte, sunt frumoase, sunt savuroase, sunt minunate … și mai știu un lucru real, sunt anotimpurile vieții noastre. Cu ele și prin ele, ne ducem greu sau ușorul cotidian, trebuie doar să le-nțelegem și să ne bucurăm de fiecare frumusețe oferită, în parte.  

Blestemat de soartă este cel care-și leapădă ori uită ulița copilăriei, satul ori cărările din el, ba chiar și ,,Casa părintească”, vorba unui cântec, cunoscut ,,casa părintească nu se vinde!”. Dumneavoastră, aduceți în actualitate casa și locul copilăriei și vă invit să-i ascultați sufletul și să-i citiți poemul, chiar așa numit: ,,Casa părintească”, pag. 91-92, unul încărcat de adevăr, de trăire sufletească, de împlinire, ba și regret, casă care nu va fi uitată niciodată, niciodată!

Rădăcina și seva autoarei vine de aici, (sau de acolo), de unde s-a născut și a trăit, ulterior, luându-și zborul, că de, așa este viața. De ce spun ,,ba și regret”? Poate, azi, în realitatea actuală, în momentul în care scriu toate acestea, ea, casa părintească, nici nu mai există … poate ea există doar în mintea și în sufletul autoarei. Și cum zice autoarea? Citiți, atât, doar primele  versuri:

,,Sub cheie stă ascunsă,

A mea copilărie,

De taine e pătrunsă,

De dor, de reverie”.  

Și cum, inevitabil, personal, eu asociez casa părintească cu părinții, poate, cu regret etern, nici ei n-or mai fi. Poate și ei sunt precum casa, sunt amintire purtată în veșnicie. Dar casa părinților fără părinți nu mai e ceea ce a fost. E seacă, e rece,  nu mai e plină – lipsește până și rugăciunea sau focul ce mereu arde în vatră.

,,Cu voce blândă, mama,

Mă cheamă, mă alintă

Și vorbele-i destramă,

O vrajă lin clădită. (pag. 91)

…

Cuvântul tatei vine,

Ca vântul lin de seară,

Ce azi trezește-n mine,

Dureri de-odinioară.

De el mi-aduc aminte

Și-o lacrimă se scurge

Și înghițind cuvinte,

Un nod în gât se frânge.

…

Tristețea mă cuprinde

Și gândul îl trimite

Și dorul îl aprinde,

În amintiri cernite”, pag. 92.  

O splendoare de ,,întoarcere acasă”, o pledoarie pentru dragostea părinților, și probabil și un sfat: ,,iubiți-i până mai sunt!”, ,,iubiți-i până-i mai aveți!”, asta vrea să transmită autoarea. Și o face la modul cel mai autentic, cu lacrimi în ochi, și regret că n-or mai fi. Din când âncând, lumânările aprinse în memoria celor plecați, ne fac să credem, că mai sunt cu noi, că-i mai avem alături. Și visele, în care ni se arată!

 Un volum de excepție, cu un autor excepțional! Propun spre lectură acest minunat volum, girând pentru sinceritate, amintiri, emoție, locuri și oameni care au fost, girând pentru frumos … frumos împărtășit de către Aurelia OANCĂ, felicitând această apariție. Mă opresc, deși ar mai fi multe lucruri frumoaseși prețioase de reliefat, cum ar fi iubirea – sinceră, curată, pură, frumoasă, împărtășită de autoarea. Dar și multe alte aspect … RECOMAND VOLUMUL …

P.S. Iertare … glumind … (sau mai în glumă, mai în serios) … citeam ieri-alaltăieri, pe facebook, despre cineva care citind niște poezii într-atâta l-au captivat că era să-și inunde vecinii. Am râs, atunci … acuma, îl cred, sincer. Și mie mi s-a întâmplat,  citind volumul Aureliei OANCĂ, am uitat că mai trebuie să pun lemne pe foc … și e totuși decembrie! Finalul …? Mai are rost? Am făcut iar foc … UPS! O fi un semn … dar un semn bun. Aurelia OANCĂ, prin poeziile dumisale, ține loc și de căldură … am zis!

Chiuzbaia  - decembrie 2019

VASILE BELE

 BAIA MARE  VICTOR BABES 31/51 

TEL:0753-53.30.03

email  v_bele@yahoo.com