C Ă Ț E L U L

Printr-un parc , pe la chindie ,

Deși nu era permis

În deplină pandemie ,

Un bătrân cu pălărie

Comitea un compromis .

Pe-o alee , prin urmare ,

Cu o mână-n buzunar

Se plimba vorbind cam tare

Cu un animal ,se pare ,

Ce-l avea imaginar .

Florile de primăvară

Nu-l interesau de loc

Și nici liniștea de-afară ,

Căci fiind aproape seară

Omul se grăbea spre bloc .

Brusc apar , din întâmplare

Venind către dânsul drept ,

Trei bărbați în patrulare ,

În ținute militare

Și cu armele la piept .

După ce-l înconjurară ,

Un oștean zice decent :

- De ce ați ieșit afară ,

Când e ordin , bunăoară ,

Să stați în apartament ?!!!

- Cu cățelul sunt ... și-arată

Scoțând mâna către ei

O "ceva" puțin ciudată ,

Mititică și curbată ...

Am si hârtiuța ... vrei ?

Militarii cu grăbire

Se privesc zâmbind stingher ,

Căci în palmă , cu uimire ,

Văd un lucru peste fire ,

Apoi șeful pișicher

Zice , totuși ,cu prestanță :

- Vă cam bateți joc de noi !

- Domnilor , vă par o zdreanță?

E cățel , cu siguranță ,

Însă e de ... usturoi !

       CONSTANTIN STOICA, martie 2020