miercuri, 15 aprilie 2020

Carte despre fața nevăzută a Maramureșului




Alec Portase – „Potecă spre Maramureș”, Ed. Iulius, Baia Mare


         Mă încăpățânez să spun că Maramureșul nu-i fain numai pentru că este un spațiu încă nedemitizat, încă nedesacralizat. Maramureșul e un spațiu atrăgător nu numai pentru că-n sânul lui durează de secole sfintele biserici de lemn, sfințite cu banul văduvei și al orfanului de pe aceste locuri, dar și cu sudoarea nedezmințiților români. La fel cum nu numai pentru conservarea bună a tradițiilor și obiceiurilor populare – nu întotdeauna în deplină concordanță cu tradițiile și obiceiurile lor creștine – este Maramureșul un adevărat leagăn de legendă.
         Maramureșul și-a binemeritat renumele de unicat și din cauza istoriei scrisă-n aceste locuri cu arma și pieptul gol al apărătorului de țară.
         Maramureșenii de azi sunt os de descălecători de țară, sunt urmașii celor care au dat noblețe mineritului încă din cele mai vechi timpuri și care-au scos la lumina zilei, alături de metale prețioase sau neferoase inestimabilele flori de mină.
         Maramureșul n-are cinstire numai pentru că meșterii lui în lemn, au scos din trunchiul falnicilor copaci bijuterii și opere de artă, sau pentru că-n sufletul lui se află Cimitirul Vesel din Săpânța, un alt unicat pe harta lumii.
         Maramureșul nu e vizitat numai pentru că și aici comuniștii au vrut să-I păteze oglinda limpede în vremi prin Închisoarea de la Sighet și prin cimitirul plin cu eroi din același oraș.
         Maramureșul e loc de pelerinaj și pentru sfintele sale mănăstiri, liant între lume și Dumnezeul care-atât de mult s-a milostivit de aceste tărâmuri.
         Maramureșul atrage și prin stațiunile sale, prin așezările măreț înălțate la poalele sau pe pantele munților care împung cerul.
         Maramureșul mai atrage și prin rarisimul său peisaj, prin munții prin care-a hălăduit Pintea Viteazu și haiducii lui, pe poteci și cărări numai de ei știute.
         Despre toate aceste taine scrie în această carte Alec Portase, despre tărâmurile de pe care parcă se aude cel mai bine glasul pământului.
         În această carte sunt adunate tainele Maramureșului și este arătată fața mai puțin văzută și știută a unei zone pe care amprenta lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată ștearsă.
         Prezenta carte se constituie într-un adevărat manual de geografie al unei zone despre care toată lumea vorbește cu majuscule, dar pe care numai cei cu adevărat aleși o știu a o străbate, descoperi, înțelege și nemuri.

                                                                   Ioan Romeo Roșiianu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu