EU
TOT MAI CRED
Moare un gând, altul poate învie,
Ajung civil în haină militară,
Începe să îmi placă de se scrie
Cu
virusul ascuns în
călimară.
Tu ai răbdare, Doamne, şi îmi pasă,
Că viaţa mai apoi e judecată,
Dar nu eu Ţi i-am
pus la masă,
Coronavirus – e nota lor de plată.
Doamne, de ce în slujba Ta ai grade,
Ai militarizat
cumva şi Raiul?!
Mai
ai să pui şi îngeri la
parade,
Iar mie, dacă vrei, să îmi iei
graiul.
Că
nu ştiu a ierta, că se şi iartă,
Că
nu ştiu a iubi, că e iubire,
Că
nu ştiu a trăi, că e o artă
Să
faci cu inima altă
zidire.
Nu
transformaţi un virus în spectacol,
Eu
nu mă pot simţi un spectator,
Biserica mai poate un miracol,
Doar Dumnezeu mai e vindecător.
Că mă opreşte-n suflu un
oftat
Şi în păcate îmi voi găsi vina,
Când va fi iar un Paşte-adevărat,
Să îmi redea de la Iisus Lumina.
CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu