Cel mai cunoscut mesaj de la autorități este: stați în casă! Unde vă spălați des pe mâini cu apă și săpun! Sună ca un ordin, și ca orice ordin are și nesupuși. Adevărată pacoste în atmosfera situației de urgență, cu ordonanțe militare. Rebeli care contaminează, împrăștie nevăzutul cu amenințarea morții. Cât am fi de binevoitori cu realitatea, nu putem ascunde dimensiunea dramelor. Doresc să vă ofer informații care să vă fie de folos pentru a vă ocroti sănătatea. Liniștea sufletului și a minții. A mărturisi adevărul mi se pare un temei de încredere. Arta de a discerne panica de întâmplarea reală, exagerările isterice de provocările inevitabile este absolut necesară. Este nevoie să ascultăm de specialiști, nu de toți cei care se înghesuie la televizor să dea sfaturi după ureche.
Locuitorii acestei țări, și ai altor lumi, în marea majoritate, trăiesc într-o libertate cu ușa închisă. Este o condiție asumată prin lege, deci înțelegerea situației ne aparține. Un fel de înțelegere obligatorie. Suntem exilați în propria casă. La prima vedere nu ar trebui să intrăm în alertă. Și, totuși, cercul casnic, diferit de la unii la alții, pe un termen neprecizat nu este confortabil. S-au redus drastic întâlnirile dintre oameni, cu datul mâinii și îmbrățișări, și ne-au rămas la îndemână telefonul și rețelele de socializare. Aliatul, de voie de nevoie, este televizorul. Care ne ține la curent cu oscilațiile bolii, primim sfaturi și ne numără morții. Generația mea, dar și cei mai tineri, nu am prins o asemenea stare radicală a lumii. Se rostogolește cu mare viteză peste noi încât nu-i putem prinde cu mintea dimensiunea reală.
Stați în casă!, sună legea. Și stăm. Ne trebuie rațiune și luciditate. Să ne gândim că viața ne oferă și alte confruntări dureroase. Ne mor apropiații, nu neapărat de virus, ne încearcă unele boli, părinții își așteaptă copiii, plecați departe să-și caute norocul. Epidemia este o provocare venită pe neașteptate. Cum o putem învinge? Cu mintea limpede, încredere și calm. Să fim protejați de cei care au rostul să ne apere. Suntem puși pe jar de starea corpului medical. În aceste condiții, medicii, asistentele, infirmierele și toți care țin o unitate sanitară în stare de funcționare sunt în linia întâi. Mă îngrijorează atitudinea unor cadre medicale care amenință cu demisii. Poate au motivele lor; sunt lăsate cu mâinile goale în fața morții, cer să fie testați și să aibă echipament de protecție.
Este o situație greu de imaginat când brusc medicul devine pacient! Pentru noi, cei izolați, soluția este oglinda. Să vedem ce facem cu nerăbdarea de a sta între patru pereți. Mă gândesc la cei care nu au curte și grădină, ci stau obligatoriu cu doi copii și un bătrân în două camere la etajul opt. Una este să fii tânăr și alta să ai optzeci de ani. Ordonanțele militare se opresc la ușă. De la ușă, spre interior, ai libertatea de a fi tu însuți. Izolarea o respectăm, că nu avem alternativă. Dar este bine să știm ce se întâmplă cu sufletul nostru. Ce facem în cercul nostru strâmt? Fiecare cu pasiunea lui. Mi-aș dori să nu curgă atâta pesimism și groază în numele libertății de expresie pe micul ecran. Când noi avem libertate cu ușa închisă. Discernământ și rigoare profesională. E dramatic să auzi, fără încetare, cum sună clopotul depresiei. Unii moderatori, rămași singuri pe micul ecran, se transformă în cugetători, analiști de sănătate, ghicitori în ghiocul pandemiei.
Feriți-vă de vocile agresive! Trebuie să scăpăm de apocalipsa plictisului. Cum? Fiecare cu rețeta lui. Casa a devenit o redută în care ne mângâiem cu salvarea. Cu așteptarea ceasurilor bune. Prin minte ni se perindă multe narațiuni. Îmi place să le aleg pe cele care ne încurajează. Aud păreri mai relaxate. Nu ar fi neapărat să scăpăm de coronavirus, ci să fie îmblânzit. Să fie pus la locul lui, alături de răceli și alte guturaie. Boala să aibă doctorii pe măsura vindecării urgente. Va trece și nenorocirea asta; sperăm cu cât mai puține victime, vom dobândi energie, încredere și curajul de a visa sub cerul liber. Mă gândesc că puțini suntem cei care avem cunoștințe în materie de risc, absolut necesare pentru a nu fi supuși de teamă. Să învățăm lecția incertitudinii, dar să punem întrebări corecte. Dar mai ales deciziile să fie corecte. Multe se vântură în această perioadă. Noi dorim să ieșim din case, alții strecoară virusul ieșirii României din NATO și Uniunea Europeană.
Deocamdată, rămâne cum ne-am înțeles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu