De câteva zile, mă urmărește imaginea Dumneavoastră vizitând Spitalul construit de armată Rol2. Și mă tot întreb de atunci de ce ați preferat să inspectați paturi goale și nu să vizitați medicii bolnavi și asistentele care se zbat pentru viață în aceste zile?
De ce nu ați mers printre românii infectați de virusul Corona, adus în țară cu generozitate și de mulți veniți din străinătate, care își așteaptă salvarea acum de la Dumnezeu și de la medicii „penali” încă lăsați în libertate de statul de drept?
Vă scriu înainte de toate ca om. Eu nu cred că sunteți rece sau insensibil sau imun la drama colectivă pe care țara Dumneavoastră o trăiește, așa cum îmi spun mulți.
Ba chiar sunt ferm convinsă că ați vrut să fiți alături de oameni și nu de paturile goale, însă, probabil, un staff prea protector nu v-a lăsat. Adesea serviciile de securitate vă ajută să vă salvați trupul, nu și să nu vă pierdeți sufletul.
Dar, dle Președinte, sigur s-ar fi găsit un costum care să vă asigure protecția fizică.
Nu contest, erați foarte fashion și cool așa relaxat și cu geacă personalizată de MApN când ați vizitat Rol2. Aveați alura unui actor erou hollywoodian. Acum este, însă, momentul solidarității umane, nu al imaginii.
În plus, ca om de comunicare, vă spun că prezența Dvs lângă oamenii bolnavi ar fi făcut mai mult decât orice poză de campanie electorală.
Ați fi cucerit inimile românilor, inimile „dragilor” Dvs români.
Nimic nu ar fi fost mai potrivit, mai uman, mai plin de sens și mai dătător de speranță, decât vizita dvs în focarul de la Spitalul Județean Suceava, unde sute de cadre medicale sunt internate fie la Terapie Intensivă, fie în secții izolate, ori sunt chemate la datorie, în ciuda faptului că au fost testate pozitiv sau nu au echipament de protecție, pentru că altfel nu ar mai avea cine să facă internarea bolnavilor de rând.
Drumul îl știați deja, de atunci de când ați fost să inaugurați fântana arteziană din curtea spitalului. Pe manager, îl știți mai bine decât oricine, pentru că Dvs ni l-ați prezentat ca fiind „un exemplu de bune practici” și Guvernul Dvs voia chiar să ni-l propună ministru al Sănătății. Pe Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean din partea PNL, și el doctor (nu în medicină, dar ce mai contează?) îl știți și mai bine. Și pe el ni l-ați lăudat îndelung.
Ați fi fost, practic, ca acasă, printre prieteni și cunoștințe.
Doar pe medicii bolnavi i-ați fi cunoscut acum. Merita!
Domnule Președinte, așa cum ați coborât în piață alături de protestatari – și atunci aveați o geacă superbă! – coborâți acum și în infernul cadrelor medicale pe care le omagiați în discursurile Dvs înregistrate, sub teroarea stării de urgență, din confortabilul Palat Cotroceni.
Revărsați zâmbetul Dumneavoastră plin de compasiune asupra românilor ce zac în spitalele pe care unele guverne nu au apucat să le închidă. Ei sunt înspăimântați nu doar în fața amenințării celei mai primitive forme de organizare a materiei, virusul, cu care totuși au puterea de a se lupta, ci și de perspectiva dezastrului economic și social ce va urma pandemiei.
Arătați-le că vă pasă de viața și de suferința lor! Puneți-vă mănuși de protecție și țineți-i de mână, pe patul de spital. Nu știți cât poate însemna asta! Nu știți cât bine îi poate face unui bolnav sentimentul că omul care prin înalta demnitate publică deținută îi personifică patria, e lângă el, că a venit să îl vadă și să îi mulțumească pentru curaj, răbdare și credință, că se îngrijește ca șansa lui la vindecare să fie asigurată de administrația nefericitului loc în care este internat!
Deși, aparent, ați vizita doar câțiva oameni suferinzi, în realitate ați fi alături de toți, din toată țara asta al cărei Președinte sunteți.
Nu uitați că Dumneavoastră reprezentați statul în primul rând în raporturile cu cetățenii români, și abia după aceea, ca simbol al său, în raporturile cu străinătatea!
Mergeți printre oameni, nu printre paturi goale! Fiți Președinte OM!
Făceți-o cu acea nobilă naturalețe cu care Regina Maria îi îmbrățișa pe soldații atinși de febră tifoidă în lazaretele mizere ale Războiului de întregire!
Făceți-o cu empatia îngerească cu care Maica Tereza le oferea nefericiților din Calcutta, odată cu sărutarea din urmă, sentimentul unui sfârșit demn!
Făceți-o cu simplitatea aristocratică cu care Prințesa Diana îi îmbrățișa pe copiii bolnavi de SIDA ai Africii.
Fiți OM, domnule Președinte!
Cu respectul desăvârșit pe care Constituția mă obligă să vi-l port,
Floriana Jucan
Jurnalist român
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu