SFÂNTA şi MAREA SÂMBĂTĂ

UMBRA MEA E CRUCEA LUI IISUS

Când umbra mea e Crucea lui Iisus,

Eu nu mai pot gândi ca fiecare,

Să nu o văd, privesc mereu în sus,

Mă învârtesc şi totuşi nu dispare.

În ochii mei uşor o refac norii,

O, Doamne, e ceva nespus !

Dar îi aud pe cei care-şi fac glorii,

Cu necredinţa lor, nu Te-au răpus !

Se-ntunecă în suflete Lumina,

Tu Te înalţă, coboară oricând vrei,

Să îi găseşti, să-şi recunoască vina,

Acei cu virusul, de unde au idei?

Te-au răstignit, să demonstrezi că poţi,

Prin singura credinţă, cea mai sfântă,

Că poţi ierta pe unul dintre hoţi,

Când suliţa în coastă ţi se-mplântă.

Şi ceri iertare, pentru cine, Sfinte!

Întreb şi eu ca unul dintre proşti,

Poporul Te-a trădat cu jurăminte,

Ţi-aş fi soldat în una dintre oşti.

Dar Oastea Ta cuprinde numai îngeri,

Doar lacrima mă spală de păcate,

Am fost născut pe Cruce, ca să sângeri,

Degeaba plâng acum, iertate-mi fie toate.

                          CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ