Trebuie să învățăm să trăim cu acest virus

de Dumitru PACURARU

De la izbucnirea epidemiei de coronavirus am auzit diverse opinii, sfaturi, liderii lumii și-au exprimat îngrijorarea, preoții au predicat pe tema îngrozitoarei catastrofe, savanții au dat explicații. În sfârșit, niciun pământean nu poate sta nepăsător, fie că îi este teamă că el însuși va fi infectat, fie că cineva dintre cei apropiați  nu va supraviețui epidemiei care se răspândește fără oprire.

Cea mai radicală opinie pe care am auzit-o de la un oficial străin sună groaznic, trădând un fals optimist< trebuie să învățăm să trăim cu acest virus. Ideea a fost preluată și de Raed Arafat, desigur fără să citeze sursa, ceea ce înseamnă că deja există o opinie generalizată pe această temă.

  Cu tot optimismul subiacent, această aserțiune trebuie, totuși, amendată. Cum să înveți să trăiești fără să mergi la muncă, fără să poți ieși pe stradă, fără să mergi la meciuri, fără să poți călători în lungul și-n latul pământului?  În sfârșit, cum să trăiești spălându-te de o sută de ori pe zi pe mâini, purtând mască de protecție, purtând un dezinfectant în buzunar cu care să dai înainte de a pune mâna pe clanța unei uși? 

La sfârșitul epidemiei, desigur vor fi publicate cantitățile uriașe de săpun, a tonelor de dezifectanți folosite pentru a ne apăra de coronavirus. Miliardele de măști, de mănuși, de combinezoane vor fi aruncate la gunoi, lumea va respira ușurată, dar se prea poate să rămână cu ceva sechele. Deja obișnuiți cu spălatul repetat pe mâini de câte ori vor vedea o chiuvetă se vor repezi la ea. De asemenea,  bărbații vor ezita să-și mai strângă mâinile, preluând modelul femeilor care pot trăi fără să se atingă când se întâlnesc.

Lupta împotriva coronavirusului a afectat miliarde de oameni, a antrenat guverne, instituții, asociații civice de pe întreg globul.  După o suspectă și prelungită tăcere iată că și NATO s-a „autosesizat” descoperind că alianța a fost creată pentru a face față crizelor. Bombele din avioanele militare vor fi înlocuite cu materiale sanitare care vor fi transportate în cele 30 de țări membre, fără discriminare, și bănuim pe cheltuiala Alianței.

Marea Britanie vine cu o idee ce pare trăznită, dar care funcționează cu succes în cazul depistării unor  substanțe interzise. Sunt antrenați câini care să depisteze persoanele infectate asimptomatice aflate în locuri publice. De pildă, la ședințele guvernelor, în parlamente, la reuninile NATO, dar și pe stradă.

Cu cât mai repede vor putea fi dresați mai mulți câini cu atât de mult se va reduce răspândirea coronaviruslui.

Că lumea nu va putea supraviețui cu acest virus este de  ordinul evidenței. Tocmai de aceea țările se întrec în găsirea unui antidot. Fără îndoială va apare brusc un medicament miraculos.

Uniunea Europeană a demarat greu în lupta comună anti-coronavirus. I se va reproșa multă vreme că nu a înțeles amploarea crizei. Acum s-a decis să aloce câteva zeci de milioane de euro pentru cercetare.

Practic oamenii de știință fiecare țară se străduiesc să caute soluții. Cu siguranță premiul Nobel pe anul 2020 va fi acordat celui care va descoperi cel mai repede remediul.

Este doar o problemă de timp. Până atunci, de la logistica NATO la câinii care vor depista persoanele asimtomatice, orice ajutor este util.

Poate dă norocul peste un savant român. Sau peste un simplu medic, dacă se poate spune așa în condițiile în care fiecare cadru medical, de la specialist la asistente, la infirmiere, se află în prima linie, pe un front care se întinde de la un capăt la altul al globului pământesc.

Nu putem încheia aceste rânduri fără să repetăm că nu trebuie să ne învățăm să trăim cu acest virus. Trebuie să învățăm să-l stârpim.