Cu puţină neseriozitate despre PSD

Apropierea congresului PSD creează în jurul acestui partid greu de înţeles o anumită curiozitate amestecată, în părţi egale, cu neîncredere şi speranţă. Spre deosebire de alte partide, prea scorţoase ca să se vadă că sunt şi găunoase, despre PSD se poate vorbi cu neseriozitate la orice oră din zi şi din noapte.

PSD este un partid haios la vârf, grav, dureros de trist la bază. PSD se mişcă greoi la guvernare şi se învârte ca un titirez în opoziţie.

Îşi idolatrizează liderul când se află la putere şi îl face ţăndări când trece în opoziţie. Mai plastic, când este în fruntea bucatelor îşi urcă liderul la înălţimea coloanei infinitului pentru a da cu el de pământ dacă pierde alegerile.

PSD s-a dezis de Adrian Năstase, l-a mazilit pe Mircea Geoană, l-a abandonat pe Victor Ponta, îl ponegreşte pe Liviu Dragnea, o dispreţuieşte pe Viorica Dăncilă, pentru ca în faţa apropiatului congres să se uite cruciş la interimarul Marcel Ciolacu.

Fiind un partid de masă, grosul armatei sale, tot mai vulnerabilă social, talpa ţării, tot mai credulă, pune ştampila de vot din instinct pe cei trei trandafiri.

PSD este un fenomen care persistă indiferent de cum este guvernată România. În mod paradoxal, o revoluţie anti-comunistă a emanat un partid socialist, pe fond cripto-comunist.

Pe măsură ce membrii echipei de conducere, la nivel central şi local, devin tot mai bogaţi, ei îşi consolidează statutul de oameni cu orientare de stânga. Este o anomalie greu de explicat sociologic, dar atâta vreme cât are un bazin electoral relativ constant PSD trebuie luat în serios. Evident, trebuie luat în calcul şi ca viitor posibil partid de guvernare.

În ce constă succesul repetat în timp al acestei formaţiuni? Succesul lui se reflectă în numărul mai mare de ani staţi la guvernare. A guvernat mai mult decât oricare partid. A reuşit să se instaleze la palatul Victoria când la palatul Cotroceni se aflau preşedinţi anti-PSD. Cel mai puternic politician, Traian Băsescu l-a uns de două ori premier pe preşedintele PSD, Victor Ponta. Al doilea preşedinte anti-PSD, Klaus Iohannis, s-a văzut obligat să desemneze şi el câţiva premieri PSD.

Orice s-ar spune, PSD are în palmares mai multe victorii electorale decât oricare alt partid din România. Câştigă relativ uşor alegerile chiar şi după câte o guvernare „eşuată”, după exprimarea preşedintelui Iohannis.

Ce este fermecător la PSD este că are talentul de a-şi face de râs liderii, fie prin laude deşănţate, fie prin înfrângeri usturătoare la alegerile prezidenţiale.

Faptul că nu a câştigat preşedinţia României din timpul lui Ion Iliescu, spune multe despre calitatea preşedinţilor pe care şi-i alege la congrese.

Nu face excepţie nici congresul următor, care din cauza pandemiei se va ţine online. Un candidat deja se cunoaşte: este nebărbieritul Marcel Ciolacu. Nu este o mare personalitate. Dacă va fi ales preşedinte nu va fi greu de învins la următoarele alegeri prezidenţiale de candidatul dreptei.

Un alt pretendent la şefia PSD este Eugen Teodorovici. Are şi un prenume numai bun de luat la mişto. Când Băsescu îşi epuiza argumentele anti-Ponta îi zicea Victor VIOREL Ponta. Viorica Dăncilă se chema şi VASILICA. În cazul lui Iohannis, în semn de dispreţ, adversarii actualului preşedinte pronunţă apăsat al doilea nume: WERNER.

Când vine vorba despre Teodorovici adversarii vor scoate în evidenţă cel de-al doilea nume, ORLANDO. De reţinut la acest nume este aerul de neseriozitate al purtătorului. Lucru rar la PSD, acest nume are în el şi ceva exotic.

Dacă fostul ministru de Finanţe va reuşi să câştige în faţa lui Marcel Ciolacu, în PSD se va produce o revoluţie, se va reforma partidul cel mai anchilozat din România, care este în acelaşi timp şi partidul cu cele mai multe şanse de a câştiga alegerile viitoare?

Pe de altă parte, în eventualitatea alegerilor prezidenţiale, nu există niciun dubiu că Eugen Orlando Teodorovici ar face o figură mai bună decât Marcel Ciolacu. S-avem pardon! Şi Ciolacu are un prenume pe care nu-l foloseşte.

Foarte probabil viitorul preşedinte al PSD se cheamă Ion-Marcel Ciolacu.

Analizând istoria lui, într-adevăr despre PSD se poate vorbi cu neseriozitate la orice oră din zi şi din noapte. Din păcate pentru România, PSD nu este doar un partid haios la vârf, grav, dureros de trist la bază. PSD este un partid cu oameni bogaţi la vârf, cu o armată extrem de săracă la bază.

                                                                                                      Dumitru PACURARU