Pentru începerea anului școlar s-au făcut nu numai planuri, ci și Regulamente. La cristoiuTv am discutat cu personalități implicate în realitățile învățământului românesc, prin realități înțelegând și școlile din rural și copii defavorizați și școlile din suburbii. Am avut câte o oră de interviu cu Rareș Voicu, elev în clasa a XII-ea la Liceul din Brăila, Președintele Consiliului Național al Elevilor, cu Iulian Cristache, tată al unei eleve, președinte al Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar, cu Alina Geamănaru, președinta Asociației Uniți ne apăram drepturile copiilor!, mamă a trei copii, cu Nicoleta Pintilie, mamă a unui băiat de liceu, profesor pentru învățământul primar la Liceul de Electronică și Telecomunicații, „Gheorghe Mârzescu” din Iași – clasa a IV-a, în noul an școlar, absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 25 de ani activitate la catedră – 17 ani în mediul rural, de 8 ani în oraș, gradul didactic I, responsabila Comisiei metodice a învățătorilor din școală, cu Florentina Dănilă, de 41 de ani, profesor la Liceul Pedagogic Botoșani, metodist al școlii și metodist la Inspectoratul Școlar (la Liceul Pedagogic se pregătesc și fac practică pedagogică viitorii învățători la noi.)
Elevi de frunte, părinți tipici, învățători cu experiență de o viață. Concluzia seriei de interviuri a fost necruțătoare: Regulamentul de protecție sanitară impus de Ministrul Educației Naționale și de Ministrul Sănătății pare a fi întocmit de oameni care n-au văzut un copil nici măcar în poză. Aș adăuga: de oameni care n-au trecut în viața lor dincolo de Chitila.
Se pregătește începerea noului an școlar în varianta prezenței fizice.
De ce se vrea prezența fizică la școală în locul învățământului online? Pentru că prezența fizică oferă elevului condiții de formare pe care învățământul online nu le poate asigura. Cum prezența fizică are loc în condiții de Pandemie principala problemă abordată și reglementată a fost protecția sanitară. De dimineață până seara așa zișii specialiști, în realitate niște slugi ale politrucilor de la Guvernare, au discutat numai și numai despre cum pot fi feriți copiii și, evident, cum pot fi ferite cadrele didactice de infectare.
Cea mai bună formulă de protecție e însă școala online. De ce nu s-a rămas la școala online?
Pentru că, așa cum arată toți specialiștii în pedagogie, prezența fizică la școală răspunde unor nevoi de esență ale formării copilului. Ar fi fost normal ca înainte de impunerea Regulamentului de protecție sanitară alături de sanitari, dacă nu chiar înaintea lor, să fie consultați elevii, părinții, profesorii. Și anume, asupra pericolului ca măsurile de protecție să facă inutilă și chiar riscantă prezența fizică la școală. Cu alte cuvinte, Regulamentul trebuia să țină cont de realitățile căruia i se adresează, realități care nu sunt ale restaurantelor, ale plajelor ale spectacolelor de teatru, ci ale copiilor și ale educației. Din nenorocire, decizia de începere a școlii, cu prezență fizică, de la 14 septembrie 2020 n-a fost luată din grija față de formarea tinerei generații. Ea fost luată din grija lui Klaus Iohannis, a lui Ludovic Orban și a PNL de a obține la locale puterea deplină. S-a decis începerea școlii cu prezență fizică pentru a justifica ținerea alegerilor locale (dacă am început școala astfel de ce n-am ține și alegeri?) și pentru a câștiga capital electoral. Dacă ar fi fost o minimă preocupare pentru formarea tinerei generații, nu s-ar fi elaborat cel mai idiot Regulament de protecție sanitară din toate timpurile prin raportare la realități.
Realitățile sunt date de două specificități:
1. Copiii mai mici sau mai mari.
2. Copiii merg la școală nu pentru a li se livra cunoștințe, cum spune Klaus Iohannis, inspirat din viața și activitatea comerțului cu amănuntul, ci pentru a folosi condițiile date de prezența fizică: relația directă cu profesorul, socializarea, consumul de energie și de emoții.
Interlocutorii mei au raportat prevederile din Regulament la realitățile întruchipate de specificul copilului. În recreație, spune Regulamentul, copii n-au voie să interacționeze. Cum adică? se întreabă nedumerit orice părinte de copil și mai ales orice învățător. Și așa în clasă e greu, e aproape imposibil să obligi copiii la respectarea unor reguli pe care și roboții nu l-ar putea respecta, cum să-i ții în recreație la distanță unul de celălalt? Și nu o zi, nu două, ci săptămâni, dacă nu chiar luni. Apoi, recreația e un moment de consumare a unei energii teribile pe care o au copiii. Cum să-i obligi să nu se atingă în timpul orelor și al recreațiilor când și așa era greu înainte unui învățător sau unui profesor să facă ordine? Vorba aia Ai văzut babă frumoasă și copil cuminte? Interlocutorii mei au reamintit că la clasele mici fața învățătoarei are un rol ieșit din comun, Acum învățătoarea poartă mască! Elevul, la rându-i, poartă mască. Fiecare trebuie să strige ca să fie auzit de celălalt. La clasele mici, copilul are nevoie de intervenția fizică a învățătoarei, care joacă rolul unei a doua mame. Cum se va simți copilul când va plânge că i s-a rupt creionul și doamna învățătoare îi va spune că n-are voie să se apropie de el? Nu mai adaug aici realitățile școlilor din România. Multe dintre aceste școli își începeau activitatea fără autorizare sanitară. Păi, dacă ele nu reușeau să îndeplinească exigențele sanitare minime din perioada anterioară Pandemiei, cum vor reuși să îndeplinească exigențele cumplite impuse de protecția sanitară? Majoritate școlilor au personal auxiliar insuficient. Cine va asigura în școală nu o zi, nu două, ci multe zile de acum încolo dezinfectarea fiecărei clanțe și a fiecărui buton?
Să fim realiști! Școala nu e dorită de toți elevii. Școala e urâtă de mulți elevi. Pentru a face școala atractivă se duce o bătălie planetară. Școala e urâtă de elevi, pentru că impune reguli de respectat unei vârste care nu s-a obișnuit cu regulile. Acestor reguli tradiționale, care făceau școala puțin simpatică, li se adaugă acum o sumă de reguli cumplite, greu de respectat și de un adult (de la purtarea măștii ore întregi până la păstrarea distanței).
Există riscul ca după prima zi, care va trece ca un moment dorit, școala să stârnească ură. Dacă prezența fizică a elevului nu beneficiază de condițiile minime de educare prin socializare, ce rost are să mai chinuim copii și cadrele didactice aducându-le la o școală care nu e școală – școală, ci școală de corecție?!
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Ion Cristoiu Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu