BORNA 50 sau LA CEAS ANIVERSAR – VASILE BELE

 

Scriitorul Vasile Bele are în palmaresul său literar foarte multe volume personale, dar și în colaborare sau în antologii. Nici ca publicist cultural nu este mai prejos. Este fondator și redactor șef al revistei „Din vatra satului”, dar apare prezent cu publicații și în alte reviste: Dobrogea culturală, Agora literară, Starpress ș.a. Pe lângă activitatea sa literară este o prezență agreabilă la toate întâlnirile și în toate taberele de creație literară.

Volumul începe cu un interviu al Ligiei Diaconescu, din Vâlcea. Este convins că va rămâne în istoria literară. Prin tot ce a scris m-a convins și pe mine. Autorul este născut la 20 martie 1970, în localitatea Chiuzbaia, județul Maramureș. Activează ca militar în Jandarmeria Maramureș, dar slujește unei rare ocupații: starostitul la nunțile tradiționale. Cu talentul său de poet crează strigături personalizate fiecărui nuntaș. În Maramureș, cu privire la tradițiile și obiceiurile de nuntă, se spune că: „nunta fără staroste, nu e nuntă!” Orice ceremonial de nuntă începe și se termină cu starostele. La începutul nunții, starostele va rosti o binecuvântare:

„Orice lucru-n astă lume,

Se-ncepe cu o rugăciune,

Tatăl nostru cum se spune…

Și-așa-i bine și frumos,

Toți ce credem în Cristos,

Să rostim aici frumos,

Rugăciunea de folos,

Care este Tatăl-nost…!”

El va vorbi în locul mirelui sau miresei:

„Iar de crezi că nu-i putea,

Vorbește prin gura mea!”, sau:

„Iar de crezi că ți-a fi greu,

Vorbesc eu în locul tău!”

Personajului Vasile Bele i se potrivesc de minune aceste strigături:

„M-ai chemat, m-ai arvonit

Și-n locul tău am grăit,

Iartă dacă am greșit,

Iartă de n-am nimerit!„ sau:

„Mi-ai dat o arvună bună,

Să vorbesc o săptămână!” Autorul a consemnat toate acestea în unul din volumele sale: Orația de nuntă!

Va adresa urări și din partea părinților mirilor:

„Părintească sărutare,

Creștinească binecuvântare,

Că nu-i prunc pe lume,

Să se nască,

Și să crească,

La părinți să nu greșească!”

Pe toată durata desfășurării nunții, obligatoriu va ține în mână sticla de horincă și va închina cu toți cei care vor ieși înaintea alaiului:

„Cu horincă de căldare,

Nu cu apă de pe vale!”

Scriitor prolific, are în palmaresul său literar 25 de volume și altele în colaborări cu alți scriitori de seamă.

A consemnat mult, în diferite articole și reviste frumusețea locurilor maramureșene, a tradițiilor și obiceiurilor acestei zone. Am apreciat întotdeauna originalitatea scrierilor sale. A și primit un „premiu pentru originalitate” la secțiunea poezie – ca urmare a participării la concursul internațional de creație literară – Centenarul Marii Uniri 1918-2018, Giurgiu.

Nu numai ca scriitor a primit onorante premii, dar a primit și distincția „Jandarmul anului 2013”; Semnul onorific în serviciul patriei în 2009 și 2014. Pentru toate meritele sale este și membru al Ligii Scriitorilor Români! „Premiul special pentru tradițiile și obiceiurile din Chiuzbaia”, satul de la poalele muntelui Igniș. Nimic nu-i mai frumos decât atunci când consemnezi despre satul tău. Autorul, ne relatează că în anul 2019, satul a fost declarat sat fruntaș, de către Patriarhia Ortodoxă Română – Anul omagial al Satului Românesc. Este mâdru că a putut face un bilanț al satului în care s-a născut și a crescut. Dar, Vasile Bele a primit foarte multe premii și nu numai naționale, ci și internaționale.

Cu acest prilej rostește o rugăciune de mulțumire pentru tot și toate câte le-a orânduit acest sat și locuitorii săi. Nu uită să aducă mulțumire bisericii și preotului Viorel Mada, care i-a fost sfetnic, consiliindu-l și sprijinindu-l de fiecare dată când a avut nevoie.

În anul 2014 a apărut „Monografia satului Chiuzbaia”, despre care, părintele sociologiei românești, al consemnării satului sau orașului, Dimitrie Gusti, spune: „Cine scrie o Monografie, scrie o carte de iubire!”Prin această carte, Vasile Bele își caută originile. Dragostea de locul copilăriei și casa părintească, oamenii acestui sat, caută urmașii celor care au dat nume și faimă localității. Sarcina sa este aceea de a nu lăsa pradă uitării un trecut care a însemnat viața satului, coordonatele valorice cu respectul, modestia, hărnicia, cumpătarea, bunul simț. Avem nevoie de astfel de cărți pentru a aduce lumină unui trecut din care să ieșim cu fața spre viitor. O vorbă spune „Veșnicia s-a născut la sate”. Are rădăcini puternice ale unor valuri de popoare.

Despre satul său natal nu scrie doar în Monografie, ci în diferite alte volume sau articole. La întrebarea cine suntem noi? Răspunde: „Suntem urmași ai dacilor liberi, care nu au purtat niciodată frică de dușmani. Suntem urmași ai dacilor liberi, măreți, harnici, care și-au iubit pământul, țara, familia și neamul… și au murit pentru apărarea gliei străbune! Suntem puternici, precum stânca din muntele Igniș… suntem iuți și aspri la mânie…, suntem hotărâți și fermi…, suntem încrezători în forța noastră… în stare de orice pentru a ne apăra drepturile și libertățile noastre!” Nu cumva, în zilele noastre aceste trăsături au rămas goale de conținut? De aceea este bine să avem cronicari care să scrie despre trecutul nostru glorios, despre hotărârea de a crede în valorile noastre.

Măcar cu trecutul nostru să ne putem mândri. Să credem și să acționăm, că fiecare în parte suntem o rotiță în afirmarea țării noastre pe plan mondial. Să învățăm să ne asumăm și greșelile și să fim mai responsabili pentru viitorul țării noastre! Să nu dăm vina numai pe alții. Să punem umărul, fiecare cu știința lui, cu patriotismul lui!

Vasile Bele a înțeles lucrul acesta și contribuie din plin la construcția, chiar și literară sau folclorică a urbei sale. Sunt mândră că am cunoscut un asemenea om, un prieten devotat, și care îmi face plăcere să-l întâlnesc de fiecare dată. Poate de aceea nu a refuzat întâlnirile noastre organizate în tabere de creație literară. Știa că va primi cele mai calde îmbrățișări de la cei dragi.

Pentru că, Vasile Bele iubește omul cu toată ființa sa, așa cum își iubește satul și familia, locurile în care a copilărit. Iubește omul și este iubit de toți prietenii lui. De-abia așteptăm să-l îmbrățișăm pe prietenul nostru, Vasile Bele. El este sufletul oricărei întâlniri dintre noi! Este pata de culoare, este iubirea însăși!

În Tabăra literară de la Sulina, 2019, a înscenat o nuntă maramureșeană. A fost delir, nu numai între participanții taberei, dar au participat și câțiva locuitori ai Sulinei. A dovedit că știe să organizeze cu succes o nuntă tradițională, luând ca exemplu de studiu etnografic satul Chiuzbaia. A urmărit cu atenție toate etapele unei nunți până la dezgătatul miresei. Nunta, este o etapă importantă în viața unui om, dar și în cea a colectivității.

Cu aceeași credință și talent sărbătorește Zilele religioase din an. Cea mai frumoasă perioadă a colindelor, cu ocazia sărbătoririi nașterii lui Iisus Cristos, mai popular, de Crăciun și Anul Nou, poetul, inspirat de frumusețea acestor zile, scrie:

„- Da, iubita, da și da,

Vine moșul acuma,

Vine cel adevărat,

Cu cizme, barbă și sac.

Are pentru cei cuminți,

Plăcinte, toate fierbinți,

Să le mânci, trebuie dinți!”.

Știe să facă urări plăcute prietenilor și cunoscuților, dar știe să lase, pentru eternitate, versuri bine ticluite, devenite apoi colinde:

„De urat noi am ura,

Dar ni se uscă gura,

Poate că mai bine-ar fi,

Dacă aici ne-am opri.

Să ne așezăm la masă,

Că ești găzdoaie aleasă,

Cu de toate ni-i cinsti,

C-așa faci cu prietenii”.

Scrie bine și frumos poezie, proză, dar cel mai frumos este sufletul lui Vasile Bele. Și cred că mulți dintre prietenii săi au ajuns la El. Nu am decât cuvinte de laudă despre acest scriitor, staroste și Om.

Să ne trăiești Vasile Bele și să ne încânți cu creațiile tale, dar și cu prezența ta.

 

Vasilica Mitrea - Constanța