GUTUILE DIN GEAM
An de an,toamnă de toamnă cand acasă eu eram,
Culegea gutuie mama și le așeza pe geam
Unele aveau și-o frunză,altele și puf gălbui
Azi pe geam nu văd gutuie și nici mama văd că nu-i...
Când privesc spre curtea casei, văd că toate s-au schimbat
Mărul cel de lângă casă și gutuiul s-au uscat
La fereastră nu văd chipul mamei ce mă aștepta
Nici tăicuțul nu-i la poartă pentru a mă-întâmpina.
Fac trei pași pe o alee unde frunzele-au căzut...
Doamne ,câtă bucurie era-n vremuri de demult !
Parc-aud și glasul mamei cum imi striga numele
Dar a timpului pași repezi i-au șters toate urmele!
Parc-aștept să se deschidă ușa casei din zăvor
Și în prag să se ivească mama,înger păzitor
Dar pe geam perdeaua-i trasă a tristețe și-a pustiu
Prea devreme s-au dus anii si facutu-s-a târziu.
Și mi-e dor ,prea dor de-acasă , de gutuile din geam
De copilăria-n care nici o grijă nu aveam
Dar nu-i mama și nici tata...tot ce-a fost frumos azi, nu-i
Le-ai luat pe toate Doamne...în cer nu aveai gutui?
Foto:internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu