Lesne de văzut că, în România postdecembristă, nu numai că politica este (in)activitatea cea mai rentabilă, spre care se îndreaptă mulți dintre necalificații cu ifose ciocoiești (ariviști, impostori, tâlhari cu pretenții, demagogi, semidocți, falși culți, infractori sadea), dar și că acesteia i se alocă de la bugetul de stat fonduri consistente pentru derularea unor campanii electorale nelimitate în timp.
De pildă, 2019 a fost anul alegerilor europarlamentare
(în prima jumătate a anului) și apoi (în a doua jumătate) al celor
prezidențiale, pentru ca – în pofida pandemiei și a enormelor trebuințe sociale
– anul 2020 să fie dedicat/sacrificat de iohanniano-orbanieni întru câștigarea
cu orice preț a alegerilor locale (campania a început în februarie și, după
amânarea scrutinului până pe 27 septembrie, a mers din plin toată vara), iar
acuma se dă bice cu organizarea alegerilor parlamentare pe 6 decembrie (mă rog,
asta își dorește K. Iohannis), dar pe care actualul Parlament, majoritar
antipenelist, intenționează să le amâne până la primăvară.
Adică al doilea an plin ochi de lăbăreală politrucianistă
și de realizări economico-sociale cu țârâita, în pofida amețitoarei viteze cu
care Florin Cîțu și ciracii lui împrumută miliarde de euro de pe unde se
nimerește...
Vasăzică, fiind politica mama bună și generoasă a
nenumăraților aflători în treabă de pe aceste meleaguri (parlamentari,
miniștri, secretari de stat, consilieri, ambasadori, consuli, diverși băgători de seamă cu rang de sinecuriști),
iată de ce partidele mari și mici s-au grăbit să-și depună listele cu catindați în termenul prevăzut de
penibila noastră legislație, transparentă și inteligibilă doar atunci când nu
afectează interesele de culise ale interlopilor cu cârmuitorii, parlamentarii,
judecătorii, procurorii, polițiștii și aleșii locali. Altminteri (vezi îndelung
discutata ticăloșie de la Caracal), tot ceea ce ilustrează nelegiuita cârdășie
a grangurilor interni și externi se cheamă „mult zgomot pentru nimic” și,
obligatoriu din punct de vedere demo(no)cratic, se termină în coadă de pește...
Și iaca așa (cică din grabnica trebuință de-a reseta
politica dâmbovițeană!), alegătorii află următoarele lucruri
amuzant-descalificante despre unii dintre coprofagii ei cu ștaif:
1)Aidoma lui Gagamiță Dandanache, detestabilul Călin
Popescu-Tăriceanu (mai exact Trădiceanu) nu concepe să rămână pe dinafară după
ce în trei decenii de postdecembrism n-a ratat niciun mandat, drept urmare,
conștient că ALDE este pe ducă, el va candida pentru nou-vechiul Parlament de
pe listele formațiunii Pro România. Asta da „jertă” liberalo-aldistă spre
binele țării și al boborului!
2)Neinclus pe listele maramureșene și neposedând, aidoma
înaintașului Gagamiță Dandanache, vreo scrisoare cu care la țanc să fie pus pe
locurile eligibile, ofuscatul Liviu Marian Pop se întreabă pe internet
(totodată întreabă cititorii) dacă merită să mai rămână în Partidul
Social-Democrat (PSD). Păi, neicușorule, eu spun să nu te pierzi cu firea și să
nu dezertezi din partidul care, orișicât, te-a făcut parlamentar în mai multe
rânduri și tot de mai multe ori te-a uns ministru al (ne)educației (ce mai, a
ținut morțiș să devii om cu greutate!), că are el grijă să nu-ți irosești
talentul de politruc printre amărâții de dascăli și alții de teapa lor.
3)Renunțând la cacofonica Viorica Cherecheș, liberalii
maramureșeni își pun speranțele în lupii mai tineri din anturajul /„echipa” lui
Ionel Bogdan, președintele filialei județene și noul președinte al Consiliului
Județean. Se subînțelege că ăștia nu-s la fel de culți (!) și competenți (!) ca inegalabila Raluca Turcan, însă cu
certitudine sunt demni urmași ai firoscoșilor Bogdan Olteanu și Tudor Chiuariu,
care – nu-i așa? – s-au dovedit oleacă mai răi (lacomi, corupți, neînzestrați)
decât liberalii vârstnici.
Sighetu Marmației,
George
PETROVAI
26 oct. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu