Ionescu Cioată, ne propune în cartea de debut ”strigătele” și ”trăirile” lui!

 

Tot în colecția ”Debut”, editura ”eCreator” Baia Mare, editorul și scriitorul Ioan Romeo Roșiianu îl propune pe poetul Ionescu Cioată cu volumul ”Strigătul speranței”, tehnoredactare Adalbert Solticzki, coperta Florin Dochia.

Din lecturarea celor peste 30 de poezii din prima parte a cărții, numită sugestiv ”Pecetea iubirii” și a unui număr de optsprezece capitole de ”trăiri” care se găsesc în partea a doua a volumului intitulat ”Viață și uitare”, descoperim în Ionescu Cioată un visător incurabil, un romantic, un suflet sensibil, un poet care știe să dăruiască iubire în această trecere a omului prin lume.

Poeziile se citesc ușor și pentru că sunt versuri simple, majoritatea cu rimă, venite din inimă și pentru că transmit un mesaj al speranței în mai bine.  Poetul știe cum să-și aleagă calea și ce trebuie să faci: ”Să știi să mergi pe-al vieții drum,/Să știi să mergi călcând prin scrum,/Să știi s-oferi atunci când n-ai,/Să știi s-oferi, să știi să dai!//(…)Chiar dacă traiu-i greu, plin de nevoi,/Să dai chiar și puținul ce-a rămas,/Să știi să-mparți și să iubești,/Să știi să dai bunuri cerești,/(…)Să știi să-mparți un miez de pâine/Cu toți cei care nu mai cred în mâine”.(Să știi).

Cuvintele, așa cum trebuie să fie pentru un poet, sunt cheia în orice situație: ”Cuvinte magice spuse în noapte,/Cuvinte magice spuse în șoapte,/Cuvinte Înțelepte spuse cu mult rost,/(…)Cuvinte spuse atunci când ți-e dor,/Cuvinte spuse la ceasuri târzii,/Cuvinte spuse la foc, cenușii,/Cuvinte cu tâlc, sculptate pe față,/Cuvinte magnifice ce marchează o viață” (Cuvinte).

În prefață cărții Petronela Apopei afirmă că: ”Speranța este echivalentul visului, cântului, tăcerii tainice, iubirii, iubitei, credinței, fericirii”. Acest sentiment îl întâlnim în multe dintre poeziile lui Ionescu Cioată, dar mai pregnant în poezia ”Strigătul speranței”: ”Ești ca un vis, ești ca un cânt,/Ești o strigare vie, tăcută, din adânc,/Ești strigătul speranței, ești strigătul iubirii,/Ești strigătul credinței și cel al fericirii,/Ești stea în întuneric și-un astru-n univers,/Ești o scânteie-aprinsă în focuri ce mocnesc,/Ești șoapta ce odată o auzeam dormind,/Ești sufletu-mi ce bate în pieptu-ți suferind,/Ești o scânteie-aprinsă, ce stă în piept, pândind,/Să vină iarși clipa, să te trezești iubind!”.

Fiorul dragostei, dorul de iubită, îl întâlnim în poezii ca: ”Din când în când”, ”Întrebare”, ”În fiecare zi”, ”Aș da orice”, ”Din umbră”, ”Așa cum te iubesc și eu pa Tine”, ”Rămâi”, sau ”Așteptare”. Din această poezie am să spicuiesc câteva versuri pentru frumusețea și metaforele utilizate: ”Am să te-aștept la marginea de timp/Atunci când ceasul grabnic s-o opri în loc,/Peste secunde vom începe ca să ne iubim”.

”Trăirile” sunt în fapt niște mărturisiri sincere din experiența de viață a lui Ionescu Cioată, unele pot fi numite chiar aforisme, deoarece redau într-o formă expresivă și concisă o părere personală cu privire la viață, o maximă și uneori o sentință. Exemplific:

·        ”Toți cei care urăsc, nu au cunoscut încă ce înseamnă iubirea cu adevărat!”

·        Sper să mai apuc ziua în care oamenilor falsi le vor cădea măștile, să le pot vedea adevărata lor față!”

·        În afară de moarte nimic nu ne este promis în această viață”.

·        Oare cât timp o să-i mai putem iubi pe cei care ne urăsc?”

·        Este mai dureros să trăiești, dar să nu exiști pentru cineva, decât să mori, dar totuși să trăiești în inima cuiva.”

·        În fața iubirii suntem cu toții doar niște simpli sclavi!”

·        Să vorbești doar atunci când cuvintele tale vor spune mai mult decât tăcerea ta!”

·        Oare poate prea multă iubire să devină o povară?”

·        Faceți liniștea mai tare, să pot să aud tăcerile care mă strigă!”

·        Ignoranța este cea mai periculoasă umbră a tăcerii!”

·        Iubirea este asemenea unei poezii! Mulți o citesc, dar foarte puțini și înțeleg versurile!”

·        Nu-i vom putea auzi niciodată pe cei care suferă în tăcere.”

·        Eu am știut întotdeauna ce am vrut de la viață, dar viața-ca o ironie a sorții- mi-a dat întotdeauna altceva”.

·        Și moartea e tot o viață! Important e să știi cum să te pregătești pentru a o trăi”.

Despre volumul de debut a lui Ionescu Cioată s-a exprimat cel mai concret și bine editorul și scriitorul Ioan Romeo Roșiianu: ”Prin această punere pe tavă a sufletului, poetul dezvăluie durerile trupului și minții sale, din zbaterile unui suflet încorsetat în această dimensiune pământeană născându-se imagini pline de forță, iar naturalețea cu care acestea sunt confesate devine firul roșu al întregii lucrări”.

Despre parcursul său ulterior nu pot să fac prognoze, depinde doar de el, de îmblânzirea cuvintelor, de magia și mesajul poetic pe care o s-o transmită cititorilor! Succes pe viitor!

 

                                                        Gelu Dragoș