Poeta băimăreancă Alina Narcisa CRISTIAN ne propune un al doilea volum de versuri, într-o vreme tulbură și ciudată, Pâlpâit de lacrimă, Editura eCreator, Baia Mare.
Dacă citești cu
atenție poeziile ei, observi că
laitmotivul volumului de față este lacrima. De altfel în multe titluri găsești
acest cuvânt: O lacrimă cu rol de mim,
Tort de lacrimi, Lacrima, Adie vânt de lacrimi, M-a trezit lacrima, Lacrima ta,
Pâlpâit de lacrimă, Lacrima târzie, Lacrima ascunsă, Învelit cu lacrima, Mușcătura din lacrimi,
Țipătul lacrimii, Ascultarea lacrimii, Pândirea lacrimii, Lacrima poetului,
Înghețarea lacrimii, Lacrimi de cuvinte, Gustul de lacrimi, Gând de lacrimă.
Pentru poetă
lacrima reprezintă un mod sigur, aș îndrăzni să spun singurul, de a se apropia
de Dumnezeu prin rugăciune dar și de iubirea perfectă, ideală. Este modul prin
care reușește să spună cât de mult și-a iubit tatăl Liviu și bunicile, care nu mai sunt
astăzi: Nu am chei de la Porțile Raiului,
Doamne,/Să-i văd pe cei dragi plecați la ceruri,/Dar mi-ai dat cheile inimii
tale,/rugăciunea,/Să fiu aproape de ei. (Cheia).
Alina Narcisa
Cristian ia în serios poezia, este în stare să-și ofere ultima picătură din
ființa ei pentru un vers reușit: Poetul e
asemenea soldatului pe front./Când ultima picătură de vers a curs,/știe că a
murit la datorie. (Ultima picătură).
Iubirea este
surprinsă de autoare în toate ipostazele și trădează o persoană care știe să
iubească prin toți porii, să iubească sincer și necondiționat: Ai ales un drum fără mine și/fără zâmbetul
ce te trezea în fiecare dimineață,/în simfonii scrise cu dor de eclipsă.//Cu o
poftă nebună de singurătate/te-ai ambalat în colivia ta,/și-ai rămas acolo
primenită/parcă pentru sărbătoare.//Te priveam neputincios/cum te închideai în
fiecare rază de lumină,/ca o regină a nopții,/așteptând un fior de apus să-ți
deschizi sufletul.//Iubeam fiecare zi cu tine/și-n fiecare zi mă vedeam mai bun
prin ochii tăi,/ce-și culegeau culorile din curcubeie. (Ai ales un drum fără mine).
Florin Dochia constată faptul că: Alina Narcisa
Cristian trece cu îndemînare peste posibilele obstacole și se folosește de
luciditatea senină a limbajului direct, colocvial pentru a disimula angajarea interioară
în trăirea creatoare a cotidianului. Metafora este bogată, luminoasă, limpede,
semnificativă, dar ceea ce îmi pare mai important este că reflecției
caracteristice scriiturii poetei i s-a atenuat dimensiunea abstractă,
concretețea imaginii fiind un câștig de care sper să beneficieze în continuare.
Nicolae Toma afirmă despre autoare, în postfața cărții: grupajul de poezii intitulat expresiv PÂLPÂIT DE LACRIMI adaugă o altă
dimensiune a emoțiilor și sentimentelor trăite de o femeie matură, conștientă
de calitățile și defectele ei și care înțelege pe deplin că iubirea este
ânceputul și sfârșitul a tot ce se întâmplă în această trecere prin viață.
Hotărât lucru, avem
de-a face cu o poetă care s-a maturizat, poeziile sunt atractive prin trăirile poetei
expuse pe coala de hârtie, prin mesajul puternic transmis, îndeosebi în
poeziile din unul sau două versuri: Ca să
nu mergi pe jos prin viață,/te-am luat în inima mea. (Inima) ori Ți-am memorat
până și umbra pe retină./Tu ai plecat încălțat cu lacrima mea. (Umbra).
M-a surprins plăcut
puterea cu care trece peste dezamăgirile iubirii, în lacrimă având un sprijin
constant, de asemenea puterea de a lua-o de la capăt. De fapt spune într-un
vers memorabil: Tot gândindu-mă la tine
am uitat de mine. (Vis cu ochi de
himere).
Din fericire Alina
Narcisa Cristian n-a uitat de cititorii ei și ne propune acest volum de versuri
semnificativ pentru modul ei de a trăi, a înțelege mersul lumii și surprinde
plăcut cu majoritatea poeziilor din acest recent volum.
Gelu Dragoș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu