Competiţia dintre primari

 

După 30 de ani de la primele alegeri locale libere se poate aprecia că a apărut o clasă de funcţionari profesionalizaţi la locul de muncă.

Desigur, aşa cum observa şi germanul Dominic Fritz (foto), primarul vedetă de la Timişoara, nepotismul este un fenomen ce trebuie eliminat.

Dar dincolo de funcţionărime, destul de numeroasă la nivelul întregii ţării, primarii sunt cei ce au în mână destinul localităţii. De ei depinde cum se dezvoltă localitatea, cum se modernizează.

Dacă până de curând activitatea primarului era apreciată după realizările practice, s-ar părea că populaţia a devenit mai pretenţioasă.

Deja oamenii pot face comparaţii  cu localităţile din ţările unde lucrează,  şi nu se mulţumesc cu drumuri şi trotuare fără gropi. Deja alegătorii pretind din partea primarilor să asigure în localitate un confort social, economic şi cultural ca „dincolo”.

Există, desigur, competiţii între comunele şi oraşele din interiorul unui judeţ. Diferenţele se văd. S-au văzut şi la alegeri când primarii foarte buni au fost realeşi cu peste 50% din voturi în primul tur.

Se văd şi diferenţele dintre municipiile reşedinţe de judeţ. Au apărut primari recunoscuţi la nivel naţional pentru modul cum s-a dezvoltat localitatea.

Toată ţara îi cunoaşte, şi recunoaşte meritele unor primari precum Ilie Bolojan la Oradea, Emil Boc la Cluj Napoca, Gheorghe Falcă la Oradea. S-a făcut remarcat şi primarul Cătălin Cherecheş la Baia Mare. Locuitorii din Alba Iulia deplâng plecarea primarului Mircea Hava în Parlamentul European. La fel fac şi arădenii, după ce Gheorghe Falcă a lăsat primăria pentru parlamentul de la Bruxelles.

Nu doar în Transilvania au apărut primari dedicaţi. La Iaşi, deşi primarul Chirica a trecut de la PSD la PNL a fost votat. A fost realeasă şi Olguţa Vasilescu la Craiova.

Bucureştiul, dacă ne luăm după opiniile politicienilor, nu a avut un primar general foarte bun. Traian Băsescu se laudă singur, dar totuşi a fost la vremea lui cel mai popular ales local din ţară. Din această funcţie a fost propulsat direct la preşedinţie. Un alt primar, de data aceasta dintr-un oraş ardelenesc, Klaus Iohannis a ajuns preşedintele României datorită celebrităţii câştigate ca primar la Sibiu.

După cum se vede, cei mai cunoscuţi primari de municipii de judeţ sunt din Transilvania. Nu doar coronavirusul este contagios. Ne-ar plăcea să credem că şi buna adminsitraţie a unei localităţi este contagioasă.

Cine nu-şi doreşte pentru localitatea lui un primar ca Ilie Bolojan? Începând cu aceste alegeri va începe o competiţie tăcută între primarii marilor oraşe.

Craiova, Iaşiul, Braşovul, de ce nu şi Bucureştiul vor avea ambiţia de a depăşi Clujul şi Oradea. Lumea va sta cu ochii pe primarul de la Timişoara. Nici nu şi-a luat în primire funcţia că deja Dominic Fritz, deşi nu are cetăţenia română, a şi fost întrebat dacă nu are de gând să candideze pentru preşedinţia României.

Peste un timp, dacă se va dovedi o alegere bună, aceaşi întrebare i se va pune şi lui Nicuşor Dan, poate şi altor primari sau preşedinţi de consilii judeţene.

  Putem fi absolut siguri că deja primarii aleşi se gândesc să concureze între ei. Primarul din Satu Mare, şi datorită vecinătăţii, se uită nu fără invidie spre Oradea şi Cluj Napoca.

Primarii nou aleşi, din Braşov, Arad, Timişoara, Târgu Mureş vor ţine să demonstreze că sunt la nivelul celor mai bine gospodărite reşedinţe de judeţ.

Competiţia reală va cuprinde mai multe capitole. Accesarea fondurilor europene nu va fi suficientă pentru o notă bună dacă oraşul nu se va dezvolta cultural şi social. Oamenii, de la copii la vârstnici, apreciază confortul specific vârstei, parcuri, locuri de joacă, liniştea, aerul curat, zonele verzi.

Tinerii rămân într-o localitate dacă au unde să-şi petreacă timpul liber. Populaţia, în întregul ei, apreciază curăţenia, dar şi activităţile culturale. Toate localităţile au ambiţiile lor. Ţin la identitatea lor culturală, la istoria lor, la tradiţiile lor.

Municipiile reşedinţe de judeţ sunt ca nişte ţări în miniatură. Au propria lor istorie, propria lor cultură, propriile lor instituţii culturale, de la teatre şi filarmonici, la reviste şi ziare, de la săli de spectacole la săli de expoziţii. Aceste elemente sunt luate în considerare când se dau notele unui primar.

Speranţe deşarte s-au născut după fiecare rând de alegeri. Să sperăm că de data aceasta lucrurile vor sta altfel. Ar cam fi cazul după 30 de ani de democraţie şi economie de piaţă să nu fim mai prejos decât localităţile de „dincolo”. Iar în cea mai mare parte, acest lucru depinde de primar.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş