Lecții de învățat. Preotul satului

                                                                                        de Viorica Pârja

 Preotul trebuie să dea tonul spre o lume mai bună; să fie copacul în care se adăpostesc păsările cerului, omul care inspiră încredere, care aduce optimismul credinței. Pentru că așa este credința: E putere și forță. Nu e încrâncenare, ci o stare în care treci dincolo de neputințele vieții. Meritul preotului, în vârtejul în care trăiește omul, este și să releve o lume frumoasă, bună, tolerantă.

Asta trebuie să-l definească, spunea preotul Ioan Ardelean din Desești. Preotul are o obligaţie misionară ca să arate drumul spre frumos. E foarte greu dacă frumosul nu e în sufletul tău, dacă ferestrele sufletului tău sunt murdare şi nu poţi să vezi decât întunecat. Misiunea preotului trebuie să fie mereu însoţită de această grijă: flacăra credinţei poate lumina şi pe alţii; frumusețea din sufletul tău se poate răsfrânge și asupra celorlalți.

Sub semnul credinței și al frumosului se întâmplă multe dintre activitățile din Desești. de la taberele de artă și solidaritate, la Satul copilăriei sau Aşezământul Social Cultural al parohiei, pus sub ocrotirea Sfinţilor Brâncoveni.

Omul mândru încearcă să-şi închipuie o lume şi să creadă că trăiește în ea. Omul smerit primeşte lumea aşa cum a zidit-o Dumnezeu. Când nu mai are credință, omul îşi pierde busola, e scos din rostul său și se instalează neorânduiala. Lecții de învățat!