Ninge ca în baladele noastre
În păduri seculare se aprind astre
Coborâte pe crengi, venite de sus
În sufletele noastre născând pe Iisus.
.
E Crăciunul şi Cerul naşte uimiri,
Ne pune Domnul în ochi alte priviri,
Nostalgia aprinde vinovăţii spre apus
Când în sufletele noastre se naşte Iisus.
.
Copiii cu colinde vin a zidi
În streaşina casei întoarceri în poezii,
Eu de sănii albastre sunt dus
Spre sufletu-mi ce-l naşte pe Iisus.
.
Alunecă vise pe dealuri de gând
Rugăciuni în suflete semănând,
În iluzii mă regăsesc şi nu-s
În noaptea când s-a născut Iisus.
.
E vremea când lumea varsă ochii înapoi
Ca la începutul înţelegerii din noi,
Eu mă simt pe corabia vieţii mus
Când în Cer se naşte Iisus.
.
Ninge ca în baladele minunii
Şi-n poveşti îşi fierb tăcerea prunii,
Abia acum se vor uni în rod
Când Cerul spre noi se-aşterne pod.
.
E Crăciunul şi colindele nasc uimiri,
Bradul împodobit ne întoarce în amintiri
Pe sănii albastre urcând spre Sus
Când în sufletele noastre s-a născut Iisus.
Al.Florin TENE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu