vineri, 25 decembrie 2020

Dacă Universul ar dispărea

 

Dacă Universul ar dispărea într-o clipă

la fel de neașteptat precum a apărut

și din tot ce știm azi că există pe lume

(și din ceea ce nu știm)

ar rămâne doar cărțile de poezie

din ele s-ar putea crea un nou univers.

Poeții și îngerii s-ar așeza la aceeași masă

cu multe sticle de votcă alături

și o noapte întreagă ar pune la cale

facerea lumii.

O lumină violet ar crește dintr-un soare vânăt

printre stele s-ar auzi vag o muzică de harfă

pe Pământ, frunzele copacilor ar șopti povești

oamenii ar fi mereu deopotrivă îndrăgostiți și singuri

lumea ar avea un capăt și acolo

s-ar afla toate iubitele renegate, așteptând salvarea

sufletele ar fi din carne și carnea din suflet

monștri și himere ar locui în mințile oamenilor

toate limitele ar fi fluide

ca marginea timidă a mării

s-ar bea, s-ar fuma, s-ar ocărî

așa cum ar face-o un copil scăpat din frâu

stricat și totuși inocent

sufletele oamenilor n-ar mai fi pline

de excrementele viermelui răului

privirile ar păstra ceva

din tăișul adolescenței, când crezi că totul e posibil

lumea ar fi tot ca cea veche, dar cumva mai limpede

ca și cum peste ea, într-o zi de vară, ar fi plouat picuri calzi

de cuvinte.


                                            Anca GOJA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu