Veștile despre Crăciun și cum se va colinda erau date ca
pe tobogan la toate televiziunile „naționale” și guvernanții liberali și libertini,
în orice caz interimari (a se citi habarniști), credeau că sunt personaje de
telenovele. Mă explic puțin mai mult. Aducerea vaccinului în România este și era
un eveniment atât de important, încât scriitorul Alexandru Petria a răbufnit și
a spus că minunea nu s-a produs acum, cu aducerea vaccinului, ci cu 2000 și
ceva de ani în urmă când s-a născut Pruncul Iisus, iar sosirea prin ”ajutorul” U.E.
și prin trâmbițarea de către marele „Comitet PRO MASCĂ a lui Raed Arafat”, cu
ajutor logistic polonez, prin cele 10.000 de doze sunt „o picătură într-o mare
pandemică tulburată” română. De ce? Pentru că s-au descoperit noi tulpini, mult
mai periculoase, iar pandemia nu ne-a învățat să trecem urgent la respectarea
Creatorului, la post și rugăciune, la respectul pentru semenii noștri.
Am cumpărat 40 de coci pentru colindători, soția a mai
cumpărat 30 de pachete de biscuiți, să fie sigură că toți colindătorii o să
primească coc și bani! Locuim în centrul satului Lucăcești, suntem învățători
și, Doamne, puțini colindători am avut! Totuși, printre cei mai mulți, adică 36
de persoane, dar trei copilași au venit din Dăneștii Chioarului pentru doamna
învățătoare Ana, care are on line 100% prezență și, având clase simultane, face
separat, de dragul lor, până pe la ora 13! Eu am avut parte de musafiri din
Remeți pe Someș și le-am dat cărți de citit, sper să vină și anul viitor din
cauza asta...
Personal, am auzit două colindătoare care au cântat în
spiritul acestei mari sărbători: Alexandra Dragoș și o mare interpretă de
muzică populară în devenire Amalia Remețan. Îți crește inima când le asculți.
Este Crăciunul dorit de Dumnezeu! Atâta de drag îmi este satul meu, încât îmi
dau lacrimile pentru că se depopulează văzând cu ochii și fiindcă introducerea
gazului ar fi necesară, nu doar scriptic, ci și faptic. Având doi consilieri
locali care stau pe aceeași uliță și spălându-mi ghetele în două ape după ce am
mers pe acea uliță, speranțele mele scad, ca și dorința de a începe școala pe
11 ianuarie...
În sufletul meu este loc pentru toată lumea, doar să
iubească țara aceasta și să facă fiecare tot ce poate pentru propășirea ei. Apropo
de unii miniștri care au venit cu biblia de acasă, e pe-aproape de bancul în
care parlamentarul X a mers la episcop să se spovedească și, întrebat dacă
înșală, dacă fură, dacă urăște, acesta a răspuns că nu face nimic din astea,
doar minte...
Un An Nou cu sănătate și speranță că Dumnezeu își va întoarce fața și înspre noi, românii…ori unde se vor afla sau ne vom afla!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu