Parlament de Crăciun

 
                                                                              de Gheorghe PÂRJA

Avem Parlament! Avem Guvern! Poate veni Sfântul Crăciun să colindăm Nașterea Mântuitorului. Dacă mă întorc în 6 decembrie, o altă sărbătoare creștină, când au avut loc alegerile parlamentare am observat că rezultatul lor a surprins în mai multe privințe. În ciuda încurcăturilor, în care a intrat singur, PSD-ul și-a revenit, ocupând primul loc în preferințele electoratului. I-a întrecut pe liberali, aflați la guvernare, cu vreo cinci procente. E adevărat că guvernarea erodează, dar și pesediștii au avut rătăciri sonore. Pe fondul unui absenteism masiv, pesediștii s-au prezentat la urne în speranța că partidul va câștiga un scor, ca acum patru ani, adică o majoritate absolută în Parlament. Adevărată disciplină de partid. Ca imagine politică, ei nu au fost afectați de loviturile virusului, în comparație cu vecinii lor de Parlament, liberalii. Adică cei care au dus greul pandemiei.

Electoratul, liberal și USR-Plus, a ținut mai mult seama de primejdia infectării, fiind mai ascultător la sfaturile administrației, la izolare în locuințe și la distanțarea sanitară. O altă disciplină de partid. Dar nu numai frica de virus a fost principala cauză a neprezentării la cabinele de vot. Dincolo de uzura morală au fost și evenimente tragice, gestionate cu sincope, cum a fost nefericitul accident de la Spitalul din Piatra Neamț, care a scurtat alonja liberală. Dacă privim cu limpezime contextul, fără patimi politice, liberalii au dus cu bine povara acestui virus nevăzut. În plină criză pandemică, în campania electorală, s-a uitat de promisiunile făcute de PSD, adică cele opt spitale regionale. De care aveam atâta nevoie în acest an năpăstuit.
Dar liberalii au fost slăbiți și de animozitățile cu USR-Plus. Iată, acum sunt nevoiți să guverneze țara împreună. După cum am văzut, PNL, USR-Plus și UDMR au obținut, la alegerile din 6 decembrie, un număr suficient de voturi, încât să poată alcătui o nouă majoritate parlamentară, care a dus la formarea Guvernului de Crăciun. Cu suficiente frecușuri, în lungi negocieri. Nucleara UDMR are o poziție foarte serioasă în noua guvernare. Când scriu aceste rânduri, se consumă prima zi din viața noului Parlament. Nu mai văd reprezentanții partidelor mici, care au fost insistenți în campania electorală. Unde sunt liderii de la Pro România, ALDE ori PMP? Motivele rămânerii lor la vatră pot fi subiect de analiză pentru analiștii politici.
Pentru mine, apariția AUR nu este atât de surprinzătoare, pe cât s-ar crede. Alianța a adunat sub umbrela ei toți nemulțumiții față de guvernele care s-au perindat în ultimii ani. Ne aducem aminte de rotativa pesedistă de la Palatul Victoria. Formațiunea, adunată de prin munți și văi, dar și din orașe, a prins și o conjunctură favorabilă și un climat social lovit de efectele pandemiei. Restricțiile impuse, eu cred necesare, au creat o plajă largă de manifestări ostile. Din partea unor instituții naționale, a unor sectoare economice. Inclusiv din partea Bisericii Ortodoxe Române. Atitudinea autorităților față de manifestările creștine a fost lipsită de suplețea necesară. Nu te joci cu credința și cu sufletul omului nemulțumit. Pe această temă mai putem medita. După cum au declarat unii membri ai noii formațiuni, AUR nu se va alia cu nicio grupare parlamentară. Așa că, Parlamentul de Crăciun are două Opoziții. Pe o parte PSD, o opoziție totală, față de coaliția de la guvernare, și pe de altă parte AUR, împotriva tuturor.
Așa ceva nu am mai avut în Parlamentul României. Deocamdată, AUR oferă spectacol în primă audiție. Se joacă piesa cu mască fără mască. Vocala avocată, acum senator, sfidează masca, un coleg de-al dumneaei a început să spună vorbe, nu bune, despre UDMR. Unii au dus portul național în Parlament. Dacă vor oferi doar spectacol de sunet și lumină, entuziasmul nu va dura mult. Soluția este să aducă în comisii strategii pe teme economice, juridice și culturale. Despre cultură nu s-a scos o vorbă. Ce dimensiune națională ne oferă auriștii? Că tocmai pe acest culoar au intrat în Casa Țării. Avem Parlament, avem Guvern, avem premier. O nouă arhitectură a puterii. Putem să ne exilăm în propriile case. Pentru prima dată în viața mea, a noastră, Crăciunul se va transmite la televizor. Iar noi, obligatoriu, în fața lui. Ce frățietate absurdă! Dar necesară. De necrezut ce poate face nevăzutul din lume. Din noi și sărbătorile noastre. Curaj și colindați-vă sufletul prin roua amintirilor. Rugați-vă să renască sărbătorile! Și noi cu ele!