Nașterea lui Hristos – Mesajul lui Dumnezeu către toate neamurile, pentru viață, libertate, demnitate umană, pace și iubire eternă pe pământ
Mesajul a fost transmis la Buna Vestire și s-a
arătat lumii când Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat în chip văzut,
prin Nașterea din Fecioară în Betleemul Iudeii, și „S-a sălășluit între noi și
am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de
adevăr” (Ioan 1, 14).
Iată-ne din nou îmbrăcați în haine de sărbătoare!
Pe de-o parte suntem împodobiți duhovnicește cu frumoasele veșminte ale
virtuților creștine strămoșești, iar pe de altă parte, înveșmântați în
frumoasele straie românești, spre a dărui Pruncului Iisus născut printre noi,
„pentru noi și pentru a noastră mântuire”, sublimele și unicele colinde
românești, atât de iubite și păstrate din generație în generație, cu sfințenie
și conștiință românească și creștină, ca fiind cel mai prețios tezaur al
creștinătății și al României creștine. Creștinii au învățat de la îngeri să
cânte Doxologia cerească „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ
pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).
Iubiți frați întru Hristos,
Suntem la capătul anului 2020, un an cum nu am fi
crezut vreodată că ar putea fi și l-am putea trăi. Un dușman nevăzut și
înfricoșător s-a abătut asupra omenirii. Ori în ce fel a apărut acest virus –
că a venit de la natură, că a fost o eroare umană sau o acțiune voită – este
clar că e o încercare îngăduită de Dumnezeu. De ce? Sunt multe variante de
răspuns. Cea mai înțeleaptă și corectă ar fi cea care ne pune față în față cu
realitatea în care se zbate umanitatea. Prin evoluția autonomă a științei și
tehnologiei, omenirea a uitat de Dumnezeu-Creatorul; omul a uitat de sine și de
destinația lui finală. Omul a devenit întreg materie și materialist, zeificând
știința umanistă, ideologiile globaliste, natura și știința, excluzându-L pe
Dumnezeu-Creatorul din gândirea, preocupările și planurile sale, alungându-L,
propriu-zis, din propria Lui creație!
Și iată cum omenirea a ajuns captiva propriilor
alegeri, folosind libertatea fără responsabilitate. Există granițe peste care
omul, omenirea și știința nu trebuie să treacă. Există legi date de Dumnezeu și
așezate de Creator care guvernează Universul și fac din planeta Pământ (și din
locuitorii ei) cea mai minunată casă, totul fiind atât de firesc și natural și,
în același timp, măreț și perfect.
Producerea unor dezechilibre și intervenția agresivă
a omului în Creația lui Dumnezeu destabilizează armonia care ar trebui să
guverneze Universul, cerul, Pământul și viața oamenilor. Abaterea de la legea
morală naturală și de la normalitatea creației atrage după sine tot calvarul și
tragedia pe care le trăim astăzi și la care știința, cu toată evoluția ei impresionantă,
nu are niciun răspuns.
Soluția reintrării în normalitate este revenirea la
firescul inițial, la echilibrul natural dintre Creator, creație și om – coroana
creației și „măsura tuturor lucrurilor”, cum a spus filozoful antic, singurul
care poate evolua, poate aprecia, se poate întrista și bucura, se poate minuna,
poate să fie măreț sau poate să devină pricină a distrugerii operei lui
Dumnezeu și a lui însuși, el fiind capodopera lui Dumnezeu – omul, ființă
cugetătoare!
Omul este singura făptură care înțelege și acceptă
sfârșitul vieții pământești – moartea! Dar are capacitatea să înțeleagă și să
creadă că, în lumina celor făgăduite de Mântuitorul, are garanția învierii și a
vieții veșnice. Deci, înțelege și crede în nemurirea sufletului și veșnicia lui
în iubirea și lumina Preasfintei Treimi.
Această perioadă ne-a fost, în același timp, și
folositoare, după proverbul românesc: „În tot răul e și un bine”. Ne-a readus
împreună în familie, ne-a obligat să ne gândim la lucrurile esențiale pentru
viață, să renunțăm la multe lucruri care nu ne sunt necesare, ci sunt doar
mofturi sau capricii omenești, să constatăm cât de slabi suntem și cât de
subțire este granița între a fi și a nu fi, între viață și moarte.
Am trăit izolați, separați, dar nu despărțiți. Ne-au
unit Credința, Biserica, Liturghia, Sărbătorile și, chiar dacă am avut Paști
fără slujbă solemnă de Înviere, am cântat mai pătrunși de credință și nădejde
ca oricând „Hristos a înviat!”, singura și sigura noastră salvare. România
creștină întreagă a devenit o mare biserică, o catedrală, un pământ sfânt, Țara
lui Dumnezeu.
Au sosit și sărbătorile creștine de iarnă,
Crăciunul, Anul Nou și Boboteaza. Deși nu vor fi atât de solemne și pline de
frumusețe divină din cauza restricțiilor, le vom serba prin colind și
participare la Sfânta Liturghie, căci în Maramureș și Sătmar, și la români în
general, Crăciunul fără colinde este cu totul laic și nu are nimic în comun cu
Nașterea lui Hristos; este Crăciun secular și străin de creștinismul românesc,
de credința ortodoxă strămoșească.
Pentru a fi vrednici de Sărbători alese și pentru ca
Dumnezeu să ni le dăruiască așa cum ni le dorim, ne vom fi pregătit în cele
șase săptămâni (cele 40 de zile) de post, cu multă rugăciune și fapte bune,
făcând bucurii, atâtea câte putem, celor ce nu au pe nimeni și celor ce
așteaptă de la noi să arătăm că suntem creștini și că Îl așteptăm pe Hristos să
vină în casa, familia, sufletul și viața noastră.
Iubiți păstori de suflete,
Iubiți credincioși,
Anul 2021 va fi, în Patriarhia Română, „Anul Omagial
al pastorației românilor din afara României”, a românilor emigranți.
Acum, la sfârșit de an 2020, suntem mulțumitori față
de Bunul Dumnezeu, de Maica Domnului, de Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul –
Ocrotitorul Episcopiei noastre – și față de toți sfinții, pentru că ne-au
ascultat rugăciunile și ne-au ajutat să trecem cu bine această perioadă grea,
pentru că ne-au deschis inima și sufletul să facem multe fapte bune, venind în
întâmpinarea celor ce au avut nevoie de sprijin, în diferite situații. De
asemenea, am sprijinit, după puteri, spitalele din județele Maramureș și Satu
Mare, cu puținul nostru, darul ierarhilor, preoților, monahilor și
credincioșilor – suma adunată de Episcopia noastră ridicându-se la 518.650 lei.
Urându-vă tuturor sărbători binecuvântate și
luminate, vă încredințăm ocrotirii lui Dumnezeu și Maicii Domnului, rugând pe
Pruncul Iisus, Născut în peștera Betleemului, să vină în fiecare casă de
creștin, în fiecare familie de români, în fiecare inimă nobilă de maramureșean
și sătmărean, ca acum 2000 de ani, în ieslea Betleemului! Să vă cuprindă în
dragostea Lui și să vă primească darul pe care, an de an, îl aduceți – precum
păstorii odinioară – Colindul sfânt și bun de sărbătoarea Sfântului Crăciun!
Amin!
IUSTIN
Episcop
ortodox român al Maramureșului și Sătmarului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu