Democrația noastră originală este și productivă. Zilele trecute, sub înaltul patronaj al președintelui Iohannis, o nouă alianță a văzut lumina zilei. Din motive personale, președintele de la chinurile facerii copilului minune a exclus PSD-ul.În cazul supraviețuirii, timp de patru ani, societatea va fi pedepsită să accepte adopția unei alianțe bizare care la ora actuală nu are nume și puține șanse de a intra în analele istoriei. Să fie primită și bine ar fi să nu uite de promisiunile făcute în campania electorală. Numai că, istoria alianțelor are altă părere. În memoria generațiilor de alegători, Patrulaterul roșu, C.D.R.-ul, DA și U.S.L. au rămas alianțe de tristă amintire. În timpul lor, societatea a acumulat o experiență neplăcută, plină de nemulțumiri și frustrări. Deși au reprezentat alternanțe la putere, bilanțul realizărilor a fost negativ. Scandalurile din interior au generat instabilitate politică și lipsă de încredere a opiniei publice în instituțiile statului. Din cauza lor, țara și societatea au rămas încorsetate în capcana unei evoluții regresive mai ales în plan economic și social. Politica alianțelor a favorizat o minoritate, nu majoritatea societății. Prin urmare, interesul cetățenilor pentru alegeri s-a redus, iar absenteismul a „înflorit” de la o legislatură la alta. Faptul că fenomenul a „măcelărit” alegerile recente, nu de frica pandemiei, confirmă prăpastia care există între popor și conducători. În viitorul cât mai apropiat, democrația are nevoie de consolidare și maturitate, iar scena politică de stabilitate. Ele nu se pot construi pe bază de alianțe formate din partide și partidulețe de buzunar. Ai căror parlamentari, pentru a ciuguli ceva din cașcavalul puterii, acceptă trădarea și traseismul politic. Dacă la actualul context legislativ și constituțional adăugăm absenteismul motivat, rezultă că orice partid are șanse minime, ca în urma alegerilor, să facă singur o majoritate parlamentară, încât să formeze un guvern monocolor. Politicienii își schimbă părul, da năravul ba. Comportamentul și interesele personale pe alegători nu-i determină să meargă la urne, cu ocazia alegerilor. Pe de altă parte, un Parlament cu mai multe partide nu înseamnă că este mai eficient în adoptarea legilor. Pentru ca Parlamentul și Guvernul să dobândească legitimitate, din partea majorității electoratului, pe scena politică sunt suficiente două sau cel mult trei partide, încât să asigure alternanța la putere. Partidele mici, care fac jocurile politice ar putea fi eliminate prin lege nu pe cale naturală. Soluția este ridicarea pragului electoral până la 10%, iar parlamentarii minorităților trași pe linie moartă. Dacă vor să facă politică, ușa altor partide rămâne deschisă. Cel puțin de Tăriceanu, Băsescu și Ponta cu partidele lor am scăpat să-i văd la Tv cum bat câmpii. Însă nici prezența d-nei avocat Șoșoacă, lider al partidului AUR, nu-mi face somnul mai liniștit. Constituția are nevoie de modificări profunde încât să lămurească clar raporturile instituționale dintre Președinte, Guvern, Parlament și CCR. Instituție care lasă impresia că se află la cârma țării și face după cum o taie capul. Despre noua alianță este prematur să vorbim. Până atunci, dacă de sărbători nu vom fi prea fericiți, măcar să fim sănătoși.
Prof. Vasile ILUȚ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu