Cât costă pâinea unui director care câştigă 76 de salarii minime pe lună?!

 

Dacă premierul nu a ştiut cât costă o pâine, pe motiv că el nu consumă deloc pâine, iată că noul ministru al Finanţelor nu ştie cât este salariul minim.  A „majorat” brutul la 2600 de lei (şi ceva), iar netul, adică suma ce o primeşte omul în mână a crescut-o de la 1380 lei la 1600 şi ceva. Diferenţa de la 1380 de lei la 1600, adică 220 de lei este nesemnificativă pentru cineva care are milioane, dar uriaşă pentru unul care trăieşte din salariul minim pe economie.

Sunt lucruri mărunte care rămân în folclorul politic. Florin Cîţu şi Dan Vîlceanu, pe lângă î-ul scris cu î din i, nu din a, mai au în comun necunoaşterea realităţii româneşti la firul ierbii.  Sunt amănunte care se vor uita în timp? În niciun caz nu se vor uita atâta vreme cât se vor afla la guvernare. Acele întrebări simple îi vor urmări, probabil, toată viaţa.

Sunt mulţi cetăţeni, mai ales bărbaţi, care nu ştiu preţul pâinii. Dar nu sunt prim miniştri. Salariul minim este un subiect dezbătut de ani şi ani de zile. În timpul guvernului Victor Ciorbea, se promitea că salariul minim va ajunge la o sută de dolari. După 23 de ani salariul minim, bani în mână, a ajuns la 328 de dolari. O creştere mare? Faţă de 1998, de peste trei ori, dar faţă de salariul minim din ţările dezvoltate este extrem de mic. Nu putem avea pretenţia de a ajunge la 1584 de euro ca în Germania, pentru că, să fim cinstiţi, nu se munceşte ca în Germania. Ziua trece, leafa merge, expresia de pe vremea regimului comunist încă este valabilă.

Dacă primul ministru şi ministrul de Finanţe nu făceau asemenea gafe, probabil presa nu ar fi scormonit după salariile mari. Un director de bancă de stat, Eximbanc, aflăm că are un salariu lunar de 105.000 lei.

Adică primeşte pe lună echivalentul a 76 de salarii minime. O distanţă uriaşă care arată cât de rău construită este societatea românescă post-comunistă. Salariul acelui director depăşeşte salariul lunar al preşedintelui ţării, care se ridică la 24.960 lei. Brut.

Angajaţii băncilor de stat au salarii mai mari decât cei ai băncilor private. În aceste condiţii primul ministru mai vrea să înfiinţeze o bancă de stat.

Propunerea USR PLUS de neimpozitare a salariului minim nu este lipsită de noimă.

De ce să ia statul aproape jumătate dintr-un salariu minim? Dacă omul primeşte în mână 1380 de lei din firmă ies 2300. Statul îşi ia partea.  În urmă cu ceva luni primul ministru a ameninţat ministerele şi instituţiile de stat că le va tăia bugetele dacă nu se reformează. Raportul nu a fost prezentat public. Probabil că premierul are deja pe masă rapoartele de evaluare a miniştrilor. Dar nu aceste rapoarte sunt importante, ci prezentarea măsurilor de reformă care s-au luat în instituţiile subordonate guvernului. Le vom avea până la congresul PNL din 25 septembrie sau vor fi uitate?

Este încă prea devreme pentru a ne face o imagine exactă despre modul în care este guvernată ţara după alegerile parlamentare de la sfârşitul anului trecut. Din păcate, în România nu s-a instituit regula prezentării anuale a situaţiei din ţară. Nu intră în atribuţiile preşedintelui să prezinte anual „Starea naţiunii”. Este o mare scăpare a Constituţiei.

Datele sunt arhisuficiente ca să vedem că s-a creat o discrepanţă uriaşă între cetăţenii de rând şi clasa privilegiată. Deja putem vorbi la modul general despre „clasa privilegiată” nu despre „clasa politică”.  S-a ajuns într-un stadiu în care nu se mai poate vorbi despre pierderea controlului.

Nu primul ministru, nu preşedintele ţării i-a acordat acelui director un salariu lunar de 105.000 de lei. Legile prost făcute au permis astfel de lucruri. Pensiile speciale sunt tot o scăpare din vedere ale prevederilor legale pe care le-au speculat anumite categorii socio-profesionale. Printre care se află, desigur, oamenii din Justiţie.

Dată fiind această situaţie să nu ne mai mirăm că poporul de rând nu se mai înghesuie să sărbătoreaască Ziua imnului naţional, Ziua drapelului, şi chiar 1 Decembrie, Ziua Naţională, sau 24 Ianuarie, Ziua micii uniri.

Directorul băncii care câştigă pe lună echivalentul a 76 de salarii minime este de 76 de ori mai patriot decât un simplu cetăţean? Nu, nu este. Dimpotrivă.

Aşa că, n-ar fi rău să ne întrebăm, mai precis să se întrebe guvernaţii, în frunte cu preşedintele, „Ce facem cu ţara asta?” Sau ar putea măcar să se întrebe cât costă pâinea unui director care câştigă 76 de salarii minime pe lună?  Fiind economişti, primul ministru şi ministrul de Finanţe ar putea face un calcul ca să ne spună câte pâini se pot cumpăra dintr-un salariu lunar de 105.000 lei.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş