Singurătate te-am vândut pentru un bob de rouă

         ce căzuse DIN DRAGOSTE, între două clipe de iubire

         NU ȘTIU dacă afară era primăvară

         nici nu-mi amintesc dacă verdele era crud sau uscat?

         știam că trăiesc un anotimp din SINGURĂTATEA POETULUI ...

         Alăturat, bătăilor de clopot din biserica - mireasă a lui Cristos -

         se auzea vioara unui greier rătăcit între două primăveri

         și ... mai era ecoul din FOȘNETUL CUVINTELOR ÎN POEZIA UNUI ÎNVĂȚĂTOR DE ȚARĂ ...

          Roua și adierea se plimbau pe umbra unui val

          o sirenă îndrăgostită care-și chema iubirea la taifas

         nu-mi amintesc să fi sărutat lacrima

         știu doar că printre ZĂPEZI DE CAMUFLAJ și mir

        ai scris pe-o rază de stea atât ... cine SUNT ...

       te-au privit mugurii de busuioc dintr-o

       POVESTE DE NEADORMIT COPIII ...

       sărutând răsăritul unui curcubeu ai strigat bobului de fericire

      MAI DĂ-MI UN TIMP pentru iubire ... îl vreau născut în sinceritate

      îl vreau stropit cu mir și iasomie

și ai adăugat

,,Mai pot avea o RUGĂMINTE”?

din ochiul sincerității o LACRIMĂ te-a privit

și ți-a sărutat zâmbetul ... aveai nevoie de singurătate

pentru ca poetul din tine să nască libertate, cuvânt

să nască lumină

Ți-ai îndreptat privirea către razele de gând

pentru a scrie o CARTE CĂTRE BADEA GEORGE ...

era MARTIE - ziua când poezia este în sărbătoare

când lacrima din cuvânt scrie pe umbră de vânt

cu MĂREȚIE FĂRĂ SEAMĂN ...

Nu ai așteptat răspunsul stelelor

decât singurătatea acestora

mai bine SINGURĂTATEA MURIBUNDULUI întârziat și uitat

        de clipa de adevăr, fără lumină în prag de răsărit...

s-a dus! I-a venit vremea ... plecase!

in urma lui și a poetului însingurat a rămas doar

adevărul și libertatea din LATINITATE!

Te iubesc clipă de adevăr iar tu iubire semeni cu

FEMEIA - POARTA RAIULUI ...

avem același drum ... același gând ... o singură privire

deci, PRIVIM ÎN ACEEAȘI DIRECȚIE

din rai se auzi rugăciunea Tatăl nost

ecoul rostea și el PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE ...

IZLAZUL unde ARMATA BUNICULUI prindea rădăcini

     plângea de fericire ... că moara încă mai respiră

     a rămas doar piatra și SINGURĂTATEA PIETREI ...

SOMEȘUL ... își plângea fericirea ... s-a întors poetul ...

       vânduse singurătatea ... liniștea îi creștea în privire

       DESCULȚ ... poetul trecuse ZIDUL ... s-a șters trecutul

deja eram în ȚARA ÎN CARE SE UMBLĂ NUMAI DESCULȚ ...

greierii cântau de bucuria reîntoarcerii la lumină

să facem PREGĂTIRE PENTRU MAREA TRAVERSARE ...

iertând, iubind, sărutând sinceritatea clipei, vorbind adevăr ...

BLESTEM singurătatea!

Lumină crește și naște libertate

CIOCÂRLIA și-a început cântecul iubirii aproape uitat.

Am spus ,,aproape uitat”, când ierți ... uiți totul, te naști în lumină și cuvânt

în adevăr și ECHILIBRU ...

SINGURĂTATE ... să nu mai prinzi rădăcini în ograda mea ...

nici în pământul moșilor și strămoșilor mei ...

fii binecuvântat pământ străbun ...

Amin!

VASILE BELE

Chiuzbaia, 27 august 2021