De când a venit Maia Sandu la putere în Chișinău asistăm la
aceleași discursuri sforăitoare depre independența Republicii Moldova,
parcursul european al moldovenilor și prietenia cu România, de parcă ar vorbi
fostul nomenclaturist sovietic Mircea Snegur la marea adunare națională din 27
august 1991. E un paradox, nomenclatura coruptă de la Chișnău nu și-a
modernizat discursul din 1991 încoace privind unirea. Aceleași sintagme despre
”independență”, nimic despre unirea cu România sau măcar un proiect de revenire
a Republicii Moldova la țara mamă, România. La Chișinău, Klaus Iohannis vorbea
zilele trecute în fața Maiei Sandu cu același limbaj tehnocrat despre lupta
împotriva corupției, drumul spre Bruxelles al Chișinăului, reforme eonomice și
în justiție, nimic despre o foaie de parcurs privind unirea cu România spre
bucuria președintelui ucrainean, care duce o politică de eliminare culturală a
minorității române din Bucovina de nord și Maramureșul istoric. Pro-europeană
Maia Sandu, care a uitat că a ajuns la putere cu ajutorul serviciilor secrete
românești și a finanțărilor din România a ținut un discurs despre parcursul
european și reformele din justiție, dar nimic despre unirea cu România.
Discursul ei a semănat ca stil privind unirea cu România perfect eligibil ca
cel al lui Igor Dodon sau al comunistului Vladimir Voronin. Elita politică de
la Chișinău ține cu dinții de statalitatea teritorului Moldovei de est, în loc
să facă pași fermi spre unirea cu România. Nomenclaturiștilor de la Chișinău
greu le este să renunțe la privilegii, funcții și instituții de stat care le
aduc putere, bogăție și o faimă ieftină. Președintele României nu a reușit să
impună o agendă unionistă la Chișinău și nici nu și-a dorit asta. S-a discutat
de state partenere și asociate pe drumul reformelor spre Bruxelles, nu despre
revenirea unui teritoriu românesc la țara mamă așa cum a revenit DDR la RFG în
1991. Din punct de vedere geopolitic și ideologic, parcă Klaus Iohannis și Maia
Sandu trăiesc, încă, pe vremea consecințelor pactului nazisto-sovietic
Ribbentrop-Molotov. Republica Molodova actuală este o creație a lui Stalin în
urma pactului și a cuceririi Moldovei de est de după 28 iunie 1940. Cine vrea
ca moștenirea lui Stalin să dăinuiască la Chișinău? Bruxellului, ca și lui
Klaus Iohannis, pare că le convine doar existența unui stat întemeiat de
Stalin, după un model leninist din 1923? Nu cred, deși geopolitic acesta există
după model sovietic și Maia Sandu se face că nu știe.
MAE din România nu a depășit blocajul mental iliescian de tip
sovietic și socialist în abordarea față de Moldova de est. Umbrele lui Iliescu
și Snegur sunt mai vii ca niciodată în problema basarabeană. Cea mai corectă
abordare a celebrării Zilei Independenței Moldovei a avut-o un tânăr basarabean
din Diaspora. El a scris în publicația ”Conservatorul” un text care trebuie să
ne dea de gândit la toți și mai ales nomenclaturiștilor de la Chișinău. Iată
textul lui Dragoș Galbur: ”Nu-mi trimiteți mesaje și felicitări! Lăsați-mă în
pace, vă rog, nu sărbătoresc eu nimic. Ce să sărbătoresc? Că am ratat timp de
30 de ani șansa să redevenim o Țară întreagă și normală, cu munți și mare, cu
mănăstirile lui Ștefan acasă? Altfel, ce fel de independență? Față de cine? Că
încă mai stă armata rusă la 50 km de Chișinău. Și atunci de ce să fiu fals
aruncându-mă în rând cu lumea cu tot felul de felicitări siropoase?! Încă mai
sper naiv să apuc ziua când vom ajunge în sfârșit acasă, în România, și nu
brambura ca acum. Pe mine mă doare aceasta independență falsă, pentru că văd
altfel lucrurile. Suntem doar o ‘transnistrie’ a României, care a avut norocul
și conjunctura politică să fie recunoscută de comunitatea internațională. Și
atât. Mă scuzați că vă stric sărbătoarea și peisajul patriotic de pe Facebook,
dar așa mă simt, și nu vreau să primesc nicio felicitare sau urare azi. Sunt
trist de toate sărbătorile naționale, pentru că simt un mare gol când văd că
suntem dezrădăcinați, rătăciți, micuți așa, dar chipurile sărbătorim. Ce? Parcă
asist la un teatru al absurdului care nu se mai termină. Unica bucurie în toată
această poveste este pacea. Mă bucur că e pace și sper să rămână așa cât mai
mult.” Sper ca acest mesaj să fie citit de Klaus Iohannis și Maiei Sandu și să
lase definitiv la o parte tiradele sforăitoare în genul lui Dodon și Voronin
privind independența Moldovei și să se realizeze o foaie de parcurs pentru
unirea Basarabiei cu România. Excesul de celebrare a independenței a celui
de-al doilea stat românesc e o trădare a intereseler naționale unioniste. Pe 27
august, în viitor, românii trebuie să celebreze Unirea cu România Nu
independența Republicii Moldova.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu