de Gheorghe Pârja
Nu dau sfaturi, nici lecții despre lumea în care
trăim și ne învârte de parcă am fi într-un linghișpir. De aceea, multă lume
acuză dureri de cap. Nu sunt de partea celor care se jeluiesc de dimineața până
seara, și nu-mi oferă soluții credibile să pot merge mai liniștit pe stradă.
Citesc cărți, ascult părerile altora și încerc să spun și altora ce am priceput
din vâltoarea lor. Că nu m-am lăsat de obiceiul scrisului, spre mirarea unora
și aprecierea multora. Asta îmi dă liniște și curaj de a mă întâlni mai calm cu
o nouă dimineață. Sunt atent la părerile celor din jur, deoarece ei sunt
țesătura vremii noastre. Cu cerbi, cu flori și minotauri. Am ajuns la concluzia
că termenul cel mai folosit în viața diurnă este cel numit democrație. Cu toate
derivatele sale.
Din când în când, este detronat de alți termeni
frecvenți, presanți, neliniștitori, cum ar fi criză, facturi, război, pensii
etc. Dar toate acestea se întâmplă sub acoperișul democrației într-o bună parte
din lume. Am adunat o sumă de păreri despre starea democrației la noi. Așa am
aflat că procentul celor care cred că nu sunt consultați este în continuă
creștere. Încrederea în reprezentanții lor este mică. De ce? Oamenii văd cu
ochiul liber că democrația s-a cam despărțit de meritocrație, de care era
legată multă vreme, chiar la noi. A cedat în fața mediocrității. Din
discuțiile cu oamenii din jur afli stări de fapt care te întristează. Dacă ai
de rezolvat o problemă care depinde legal de autorități, te apucă rătăcirea
până ajungi la capăt.
Am o colecție de asemenea ciudățenii, în care omul
de la birou în primul rând aplică tactica amânării. Se prevalează de termenul
de soluționare, apoi intervine uitarea. Și iar bați la ușa cu pricina. Scriu cu
părere de rău aceste constatări reale, triste și păguboase. Nu au emoții
profesionale nici dacă apar în presă. Aici este un mare bai. Semn că ierarhiile
nu mai funcționează cum s-ar cuveni. Azi așa, mâine așa și se pierde
încrederea în autorități. Mai sunt și excepții de numărat pe frunzele de toamnă
ale nucului din grădină. Efortul de a construi viitorul imediat este precar.
Cine are alte păreri să-mi spună. Digitalizarea este folosită și ca instrument
de manipulare și control al cetățenilor.
O fi altfel? Se tace și se face. Și nu se explică.
Oamenii au nevoie de libertate, de drepturi și decizii adecvate. Că despre
îndatoriri, taxe și impozite, facturi alarmante nu ducem lipsă. Confuzii și
multe rețete de spaimă. Cum s-a ajuns aici? După alegeri, aleșii ies de sub controlul
cetățenilor până la o nouă candidatură. Ajung în funcții de decizie, unii slab
pregătiți profesional, civic, moral, care hotărăsc soarta noastră. Cine știe
acum care este părerea electoratului? Se fac sondaje comandate de partide, iar
rezultatele sunt pe măsură. Și atunci ce să mai crezi?
Mai sunt doi ani până la alegerile prezidențiale și
se fac calcule și scenarii. Altele sunt urgențele zilei. Nu putem fugi de
realitate. De ce fug aleșii poporului de dezbateri publice? Le este teamă de
întrebări? De exemplu, eu aș întreba un parlamentar de pe la noi: care este
populația României? Că doar a fost recensământul populației. Apoi nu-mi iese
din minte nefericita afirmație a președintelui Țării, că România este un stat
eșuat! Cred că a vrut să spună altceva. Un stat eșuează când misiunea lui de
organizator al comunității este pervertită de interesele particulare ale celor
ce îl conduc. Când președintele nostru a spus ce a spus, a recunoscut adevărul
că între acesta și cetățeni s-a produs o ruptură.
Cum să meargă treburile bine când nu se are în
vedere competența. Da, ducem lipsă de oameni pricepuți, la locul potrivit.
Cercetați și vă veți convinge de criteriul fidelității față de partid. Unde
este Ordonanța 101 din 2011, care prevede că posturile de conducere se vor
ocupa NUMAI prin concurs profesional. Depinde, însă, și cine examinează. La
noi, politicienii devin specialiști, iar în alte părți specialiștii devin
miniștri, chiar șef de stat. În 1940, Liviu Rebreanu scria: „Nimeni nu are
încredere în nimic. Nimeni nu vrea cu adevărat să-și ia răspunderea situației.
Nu suntem capabili să renunțăm la frazele goale.” Comparați și trageți
concluzii.
Aceste opinii le aud des de la oamenii cu care mă
întâlnesc. Unul chiar mi-a spus că suntem o țară frumoasă, care parcă plutește
pe ape. Mai departe, continuați, dumneavoastră, cu analiza și sinteza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu