Într-o noapte giugiulită cu un (ne)somn obraznic, trudind din greu pe moșia facebook, s-a luat curentul. Da, cineva mi-a luat curentul (deși întrând în a 71 toamnă, doamna mea toamnă), aveam geamurile închise. Toate. Cine să-mi fi luat curentul? Pe unde a intrat să-l ia?
Ei... fiind vorba de curentul electric, un contact
imperfect la nișa de la stradă a făcut să fiu trimis la somn în plină stare de
(ne)somn.
Începe însă curentul să... fâlfâie, să se aprindă,
să se stingă, o mitralieră energetică, nu alta. În costum de noapte, ies în
stradă să mă răstesc o țâră la siguanță, s-o ameninț, s-o înjur, doar lumea...
dormea, nu!
Pe când cuplam eu siguranța să-mi luminez casa, la
doi pași de mine mă privea Anomalia. Nu era aceea excentrică, parametrul
unghiular care definește poziția unui corp aflat în mișcare pe orbita eliptică
a lui Kepler. Nu avea treabă Anomalia ce mă urmărea cu Kepler.
Pur și simplu mă urmărea. Mută, mă privea. Era cu
toți patru ochi pe mine.
Întorc de câteva ori capul spre ea și văzând cât de
atent mă privește, dau din cap în semn de salut. Ea... nimic.
Nu s-o fi uitând la mine... îmi zic, dar n-aș fi
putut paria pe acest lucru.
-Ce faci, mă, îmi zice în cele din urmă?
-Meserie, îi zic și eu. Nu vezi că nu știu la care
dintre defecte să mă opresc?
Ori la bubă la beteagă are beteagul meu, ori
defectul este stricat, sau cumva... scurgere la ungere!...
-Mă, ție îți este frig!
-Nuuuu!
Ce să faci cu beleaua nopții? Te pui cu ea? M-a luat
în brațe, m-a învăluit și a intrat cu mine în casă Acum... mă umblă peste tot,
chiar și când au venit să-mi repare buba de la nișa curentului electric eu tot
„anomlic” rămân...
Ce mai plăteam eu dacă nu veneau „deranjamentarii” să repare
defectul?
Ce făceam cu atâția bani (ne)dați?
Puiu
RĂDUCAN
22092022
– B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu