AURA DAN: ATELIERUL UMBRELOR

 

„Cine mă citește,
mă va cunoaște;
Cine mă cunoaște,
mă va înțelege;
Cine mă înțelege,
va dori să mă mai citească!”
(Aura Dan)

(…)

„Amintirile-mi se vor întoarce sub peniță,
perle printre umbre,
și vor lăsa ochi să citească despre lumini, lecții
sau povețe.
Trăirile-mi se vor aduna sub gând de reverie,
iar cuvintele-mi se vor scrie, unul după altul,
și vor lăsa urme
pe sufletul scăldat de credință”,

fragment din poemul „Atelierul umbrelor”, (p. 5), din volumul de proză, cu același nume, „Atelierul umbrelor”, apărut la Editura Amanda Edit, București, 2020, ISBN 978-606-979-189-9, 300 p., primit, în cadrul Taberei literare de la Dunavățu de Jos (TL), în vara lui 2021, „cu dedicație și iscălitură”, din partea autoarei și ea participantă în această tabără literară.

Volumul de față, „Atelierul umbrelor”, are următoarele motto-uri: (1) „Oamenii puternici pot să înfăptuiască aproape tot ce doresc, dar nici cei mai puternici dintre ei nu pot hotărî ce să-și dorească”, Amos Oz. (2) „Șahul e ca viața: când jocul se termină, toate piesele – pionii, regii și reginele toate se duc înapoi, în aceeași cutie”, Iervin D. Yalo – „Minciuni pe canapea”.

Volumul este precedat de un cuvânt de întâmpinare, numit: „Nostalgia unei clipe cât o viață (În loc de prefață”, care poartă semnătura lui Dorel Vidrașcu și conține 21 de povestiri ale Aurei Dan. La finalul celor 21 de proze, scriitoarea, se întreabă: „Cine sunt eu? Ce sunt eu? Unde mă aflu?”, și tot de la Domnia Sa, aflăm răspunsurile!

Apoi, tot Domnia Sa, scrie și ne dăruie un cuvânt (așa că de final, nu-i așa?), „Cuvântul autorului”, cu amănunte interesante care ne aduc din copilăria Aurei Dan, până la actualitatea cotidiană.

La secțiunea „În loc de prefață”, autoarea ne dăruie câteva referințe critice, cu referire la activitatea literară a Domniei Sale, referințe semnate de către: Daniel Cristea Enache, Ionel Necula, Geo Călugăru, Lucian Gruia, Mihaela Rădulescu, Virginia Popescu, Antoneta Rădoi, Odilia Roșianu, Delia Oprea, Liliana Liciu, Trandafir Sîmpetru, Maria Niculescu, Dumitru Dănăilă, Cristina Crețu, Puiu Răducan, Dorel Vidrașcu, Gheorghe A. Stroia, Smaranda Cazan Livescu, Gheorghe Țiclete și Victor Michail Stignițeanu, dar sunt sigur că referințe despre întreaga activitate literară mai are, aici, în acest volum fiind o parte din multele care sunt.

În final, scriitoarea ne dă bucuria de a ne (re)întâlni cu „Date biografice”, de fapt întreaga activitate literară (apariții editoriale, interviuri publicate sau premii și diplome obținute), desfășurată în spiritul valorilor și al calității.

(continuarea poemului „Atelierul umbrelor”)

„Sentimente voi descrie
cu vis de răcoare, sub tablouri,
cu seci cuvinte îngrămădite-ntre pagini,
care
și ele vor lăsa dâre
între zile și nopți, între ieri și mâine…
făurite într-un atelier,
în Atelierul umbrelor mele”.

Își continuă visarea Aura Dan, dând și acestei poezii, simbolul de motto, alături de celelalte două citate supra.

Dând gir acestui volum, Dorel Vidrașcu, subliniază: „Poate fi o clipă, oricât de nostalgică, atât de cuprinzătoare? Da! Ne demonstrează Aura Dan, dacă reușim să o dilatăm până la supraponderabilitate și, odată cu ea, facem ziua cât veacul, vorba unuia dintre citații autoarei în recenta să carte, 《Atelierul umbrelor 》, care, după mărturisirea proprie, a fost scrisă într-o singură zi. (…) De la primele imagini mirabile, pe care un copil, neînțelegându-le sensurile, nici valoarea, le arhivează în cinemateca memoriei, până la secvențe din prezentul imediat, retrăirile și trăirile autoarei, ocupă prim-planul acestui film – jurnal intim, fără nicio tentă de ficțiune”, ( p. 6).

Cele 21 de povestiri, impresionează prin sinceritatea sufletului, sunt precedate, fiecare, de câte un motto. Voi adăuga câteva exemple:

– „Poncif”, are drept motto „Ziua cea mai frumoasă? Astăzi!”;

– „Citație cu repercusiuni” și „Scrisoarea din Ajun” are motto-ul: „Obstacolul cel mai mare? Frica!”;

– „Ireversibil” și „Povești dintr-o seară de poveste” – „Lucrul cel mai ușor? Greșeala!”;

– „Primul pas spre iad” – „Greșeala cea mai mare? Renunțarea!”.

Se pot spune atâtea lucruri despre volum și autoare, încât, pe drept cuvânt, nici eu nu știu cu ce-aș putea să încep, întâi și-ntâi? Mă gândesc să vă ofer câteva date despre autoare – și din CV-ul pe care îl propune Domnia Sa, dar și din volumul în sine.

Hotărârea de a scrie acest volum, „Atelierul umbrelor”, a fost luată după ce a terminat de citit cartea lui Cinghiz Aitmatov – „O zi mai lungă decât veacul”, și motivată de răspunsul la întrebarea retorică: „Ce-ar fi dacă mi-aș găsi o zi, o zi oarecare, sau una cu însemnătate pentru mine și sufletul meu, să-mi pun pe hârtie gândurile, amintirile, visele, trăirile, durerile… Ce ar ieși?”.

Și continuă: „Probabil, un atelier al umbrelor. (…) Și viața mea poate fi o carte care se va scrie de la sine, cu mine în rol principal și cu alții în rol secundar, pe care nu întotdeauna îi înțeleg”, (p. 9).

Tot autoarea ne mărturisește că, „nu am pretenția de a fi o carte de memorii”, doar vrea să transmită un mesaj cititorilor: „sfaturi și povețe în subsidiar, pe care le-am primit ca o bardă uneori, metode și acțiuni, care, rog, să fie citite printre rânduri”.

Ca și unul care am citit acestea, distinsă și bună prietenă Aura Dan, te asigur de un lucru: cine a pus mâna pe acest volum, l-a citit „cap coadă”, nu doar printre rânduri. Povestirile sunt captivante și transmit emoție și vibrație. Lectura este facilă și te atrage.

De exemplu, mie mi s-a întâmplat să citesc de două ori unele povestiri, atât au fost de interesante, încât am simțit nevoia de a le reciti. Uneori mi-au dat lacrimile, alteori am ridicat privirea către cer, și am mulțumit Divinității că nu sunt eu cel care a trecut prin aceste încercări.

Ești un om puternic, din mai multe motive. Unul dintre aceste motive invocate de mine este puterea și curajul de a te întoarce în timp și a mărturisi. Nu sunt simple povestiri. Toate acestea înseamnă când durere, când încercare, când dragoste și toate, adunate, sunt mărturisiri.

Trecând prin câte ți-a oferit viața, odată în plus, ai dovedit ceea ce afirmam supra – puterea de a depăși greutățile și multele dureri sau necazuri, pricinuite de însăși viața. M-aș bucura tare mult ca toate acestea să ajungă la cât mai multă lume, iar noi, cititorii tăi, să învățăm din toate astea: să învățăm să ne iubim aproapele, să învățăm să fim mai buni și mai umani, unii cu alții, să învățăm să nu judecăm la primul impuls, să învățăm dragostea pentru viața oferită de Bunul și Dreptul Dumnezeu, drept un cadou.

„… ziua de azi îmi va permite să-mi îndeplinesc ideea, să-mi liniștesc vârtejul din suflet, mai exact de a scrie despre trăiri și sentimente pe care apoi, dacă ar fi posibil, îmi doresc să pot să le uit. Am unele taine, unele frici despre care nu voi ezita să menționez. Că atare, fricile mele sunt majore. Este frica de moarte, de uitare și de lipsă de sens… Chiar dacă îmi doresc ca unele lucruri să fie uitate pe deplin, voi avea tăria de a le scrie, întrucât ele mi-au marcat viața în rău, și doar astfel, cred, voi fi înțeleasă în totalitate și nu voi primi săgeata criticii direct în inimă”, (p. 10).

Cine este, în definitiv, Aura Dan? Singură, se prezintă! Cu modestie și simplitate, cu eleganța și sinceritatea caracteristică.

„… ca mulți dintre oamenii Terrei, sunt un om obișnuit, cu puteri limitate, un om care nu s-a lăsat încălecat de întuneric, făcând din el lumină, chiar dacă aceasta-i gri. Sunt omul care vede fericirea ca pe un paradox și care face din gândurile lui un amestec care merită a fi arătat. Sunt un om care, cu ambiție și dorința de a reuși, învingând limite și piedici, am făcut din fiecare eșec, cred eu, un succes”, (p. 12).

Deja, hotărârea este luată, ziua sortită – 23 iulie 2000, iar autoarea mai decisă ca oricând, alege pentru a „face slalom printre cuvinte”, mărturisind, în spirit șugubăț, că: „decât să-mi pară rău că n-am scris, mai bine să-mi pară rău că am scris”.

Așa a fost începutul – greu de luat o decizie, greu de a hotărî un lucru definitoriu din viață, dar mai sinceră că niciodată, pornește pe cale, cu asumarea tuturor riscurilor sau oportunităților, „cu bune și cu rele”, vorba românului, trecut și „prin sită și prin ciur”, nu-i așa? Nu trebuie să avem prejudecăți, nici să ne facem complexe din diverse pricini. Dacă inima așa dictează, așa să fie! Ce ar mai fi de pierdut? Îți răspund tot eu – nimic!

Și uite, datorită curajului și puterii de a depăși condiții și prejudecăți, critici sau susțineri ai reușit. Ce este asta? O lecție de viață! O lecție de curaj! O lecție de demnitate și sinceritate!

„Obstacolul cel mai mare? Frica!”, este motto-ul celei de a două poveste-mărturisire, „Citație cu repercusiuni”, altă poveste sensibilă. Trebuie să recunosc acribia textelor. Modul aparte de a cuceri cititorul. Aplecarea spre detaliu și corecta redare a realității, îți sunt atuul care te desăvârșesc. Amănuntele care le transmiți sunt întocmai cu realitatea.

De exemplu, aici, în această povestioară, ai redat extraordinar de frumos – emoțiile frica de „organul de Miliție”, care făcea anchete, sucea și răsucea totul, după bunul plac. Imaginea Miliției, unde ai fost citată, pe motiv că, „împreună cu șefa ta faceți șmecherii în statele de plată”, este minunat redată.

Felul de a te comporta (ca lucrător al organului de Miliție!), felul de a gestiona și de a face ancheta și cercetarea judiciară, atitudinea și felul de a fi, sunt redate sensibil și deosebit.

Frica generală, sau personală, a celor care intră în contact cu Miliția, frica de o anchetă nedreaptă, cu bătaie până spui cum vrea organul, sau puterea de a înfrunta acestea, înseamnă tărie, demnitate și adevăr, forță și putere – iar dumneata le-ai redat la modul absolut excelent.

Nevinovată fiind, ai fost supusă unui stres enorm. Teama sau frica, necunoașterea lucrurilor pentru care te-au chemat/citat la Miliție, întrebările ulterioare și frământarea sufletească (firească), știindu-te corectă și cinstită, ți-au fost împotrivă, nu te-a ajutat absolut deloc, dar corectă fiind, cu mintea limpede că nu ai făcut nimic nelegal, sau împotriva legilor, sunt redate emoțional, firesc, dar ți-au cuprins sufletul.

Spui că nu vrei să scrii memorii, doar clipe de viață sincere, dar acest volum este mult mai mult. Este o „proză-mărturisire”, un „volum-emoție”, o „poveste-spovedanie”, este un „volum-biografic”, ce reflectă cu acuratețe și migală sinceritatea absolută, trăirile și amintirile, care nu vrei să moară, odată cu trecerea noastră, asumarea riscului, în fața criticilor autorizați sau cititorilor pasionați, înseamnă caracter și tărie, fermitate și dezvăluire.

Dacă dumneata zici că nu vrei să fie memorii, nu vor fi, dar dezvăluiri sunt. Sunt mărturisi. Este explozie spre eliberare. Este mărturisire și spiritualitate.

Aura Dan

„În această carte, pe care o pot numi, parțial, autobiografică, tu cel care ai îndrăznit s-o deschizi și să-i răsfoiești paginile, vei avea surpriza de a descoperi în ea un izvor de taine și temeri ale unui Suflet chinuit și ancorat în trecerea latentă a vieții. M-am străduit să zugrăvesc între copertele ei, prin cuvinte banale și povești adevărate, un melanj de bine și rău într-un amestec de imagini, tablouri succesive, amestecate, uneori, poate, de neînțeles”, (p. 284), mărturisește autoarea, care face și o excelentă paralelă între cuvântul DAR, ce are două semnificații aparte. Întâi, mă refer la acest cuvânt DAR, care înseamnă, de fapt, un CADOU, iar acest dar/cadou, este chiar acest volum – suflet, culoare, adevăr, miracol, vis împlinit, mărturisire, durere, eliberare, depășirea barierelor.

Iar, celălalt DAR, nu este altceva decât inițialele formate din numele întreg al autoarei: Dan Aura Rodica. „Acum sunt DAR. Un DAR ce face daruri de Suflet, Amestecate cu Culori și Vise. Un DAR care ar RADe mirosul urât al durerii și ar ARDe în focul Gheenei, tot ce înseamnă nu. Un Dar. Un titan cât un punct, un ocean cât o lacrimă, un om”. Superbă anagramare! Și foarte frumos integrată în text și context.

Dar, zic eu, uite ce frumos dar, ne-ați dăruit, pentru a ARDe și a se renaște din cenușă sau ceață. Ceață vremii trecute, care nu poate fi uitată, ci, mai rău, o viață întreagă poate fi o povară, o greutate, o „corvoadă”. Si, iată eliberarea – însăși, ea, cartea „Atelierul umbrelor”. Și mai cred că fiecare cuvânt din titlul volumului are o semnificație aparte, asupra căruia merită să medităm.

*******

Nu i-am citit opera poetică, dar citind referințele critice, ale lui Daniel Cristea-Enache, îi dau dreptate: „… în cazul Aurei Dan, e vorba despre un autor polivalent, un autor profesionist, care folosește pentru fiecare discurs exact expresia potrivită acestuia”, (p. 287), așa cum îi dau dreptate și lui Ionel Necula: „Aura Dan – o scriitoare cu mari polivalențe scriitoricești, prezentă cu incursiuni serioase atât în imaginarul liric cât și în cel narativ. Aș putea spune că prin prestațiile sale literare corespunde imaginii de scriitor total, cu prezențe referențiale cam în toate genurile creației literare”, (p. 287).

Un lucru extrem de adevărat afirmă și Virginia Popescu: „Aura Dan ne face să credem că scrie despre ceilalți, de fapt, scrie despre sine. Direct. Sincer. Cu harul celui căruia i s-a făcut odată un cadou potrivit: stiloul”, (p. 289).

Aura Dan scrie cum simte și simte cum scrie. Este o eternă sinceritate în tot lirismul ei. Întâi, dacă ar fi să dau o notă, aș acorda maxim, pentru originalitate și sinceritate. Este îndrăgostită de scris, iar scrisul îi este precum culorile celui care pictează.

Acordă maximă importanță detaliilor, lucrurilor mărunte, dar chiar acestea dau esență sau esențial liric. Povestea sau povestirile ei sunt precum apa dintr-un izvor, și-i numesc sufletul izvor, limpede, curat, lin curgător spre aval, unde stau cititorii.

Există în lirismul Aurei Dan, acel gând sincer, curat, ce atrage și nu te lasă pierdut, dimpotrivă, te acaparează. A prins curaj de a „încerca” să zboare după lungi și chinuitoare / apăsătoare zbateri. A reușit, „din prima încercare”.

Cuvintele îi sunt la îndemână și îi dau acea veșnicie perenă. Un om firav, gestionează cu tărie emoțiile, și, culmea, reușește să le transmită. Îți dă energie, și căldură, și liniște și te provoacă la meditație și dumnezeire.

Aura Dan este precum o primăvară – luminoasă, spornică, așteptată și iubită de absolut tot ce înseamnă viață. Până la urmă aș asocia scriitoarea Aura Dan și cu simbolul sacrificiului și al îndrăznelii.

Nu s-a lăsat încălecată de întuneric, de nelumină, ea, fiind o lumânare aprinsă, ba chiar o torță. Ai impresia că se stinge în suflare de vânt, iar ea atunci scoate flacără mai puternică. O fire deschisă, jovială și extrem de prietenoasă.

Recomand scriitoarea Aura Dan. Și o susțin, motivat de mesajul direct, elegant și sobru, pe care-l transmite cititorilor. Încrederea de a lupta până la capăt… chiar și dincolo de el! Imaginile realizate sunt precum binecuvântarea. Mesajul este unul puternic, autentic, sincer: oricâte greutăți ai avea, nu te lăsa doborât, luptă până la final. Finalul este al tău, doar dacă dovedești că ești puternic și luptător desăvârșit.

Recomand Aura Dan, pentru puterea de a dărui și de se lăsa descoperită, pentru puterea exemplului oferit. Nu te lăsa cuprins de umbra și întuneric. Deși, umbrele sunt ale noastre, fiecare având propria umbra, gestionează tu totul, nu lăsa umbra să-ți fie stăpân, La fel și cu întunericul. Nu uita, după întuneric vine lumina. Lumina naște întuneric, și întunericul, lumină. Suntem cuprinși de frică și de întuneric, înseamnă că suntem pierduți. Să vedem adevărul din lumină și lumina din adevăr. Să facem bine pentru a primi bine. Să nu mințim pentru a nu fi mințiți. Să lăsăm sinceritatea să ne cuprindă sufletele, așa cum am lăsa primăvara să ne înverzească.

Recomand Aura Dan, pentru adevărul și lumina care le dăruie. Trebuie să fim puternici și să dovedim orice necaz, doar prin cuvânt. Înainte de toate a fost Cuvântul. Recomand Aura Dan și recomand să vă apropiați de volumele Domniei Sale, mai ales pentru cei care simt o frică de a păși în viață, cu fruntea sus – Aura Dan, te învață acest lucru: mereu să ai fruntea sus și privirea spre înainte. Cel căzut trebuie să se ridice singur. Uneori, hai, și ajutat, dar înainte de a face pași, trebuie să fie conștient că drumul lui merge înainte.

Felicitări, Aura Dan! Am simțit o adevărată bucurie citindu-ți gândurile. M-ai făcut mai puternic… ne-ai făcut să fim mai puternici. Mi-ai dat curaj de a fi eu… ne-ai dat curajul de a fi și de a înfrunta viața și goliciunea sau slăbiciunile ei. Mi-ai dat o lecție de viață… ne-ai dat o lecție de viață.

VASILE BELE