Câteva date sunt necesare pentru mai tinerii cititori, despre cunoscutul prozator maramureşean: s-a născut la 13 iulie 1954, în Cicîrlău. După studiile liceale din Baia Mare, urmează Facultatea de Ştiinţe Economice la Cluj-Napoca, pe care o absolvă în 1980.
Debutează în presă în 1973 (cotidianul local „Pentru socialism”), apoi publică în toate ziarele şi revistele culturale maramureşene: „Clipa”, „Graiul Maramureşului”, „Informaţia zilei”, „Glasul Maramureşului”, „Necenzurat”, „Nord statornic”, dar şi în majoritatea revistelor literare importante din ţară. A fost corespondent teritorial al săptămânalului „Expres” şi al postului de radio „BBC International”, unde a deţinut mai multe rubrici permanente.
I s-a acordat premiul pentru proză al revistei „Tribuna” în 1980, iar colecţia de premii şi distincţii s-a îmbogăţit cu scurgerea anilor.
Este inclus în volumul „Doisprezece prozatori. Antologie de debut în proză scurtă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988. A publicat volumele proprii „Sighet – Închisoarea elitei româneşti” (reportaj, Editura Ariadna, Baia Mare, 1998), „Biserica de sticlă” (proză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001), „Singur la altar” (Editura Scriptorium, Baia Mare, 2005), „Mărgeaua șarpelui”.
Prozatorul maramureşean Valeriu Sabău ne-a produs o bucurie (alături de dr. Ioan Marchiş – Fundaţia Culturală ARCHEUS Baia Mare) prin apariţia la sfârşitul anului trecut a volumului de proză „Mărgeaua şarpelui”, copertă şi ilustraţii dr. Ioan Marchiş, tehnoredactare Bertoti Peter, tipar „Cromatica Press”.
Fondatorul Academiei OJT, scriitorul Valeriu Sabău împlineşte 66 de ani!
de Gelu DRAGOȘ
Pe unde i-au trecut paşii, prozatorul a zidit, cu fapta şi cuvântul şi a rămas un semn vizibil trecerea lui pe acolo. Într-o întâlnire recentă îmi povestea cu drag de prietenia lui, din anii studenţiei clujene, cu poetul Ion Mureşan. Apoi a vorbit despre greutăţile pe care le-a întâmpinat în a fonda primul Cenaclu literar sătesc „Vasile Lucaciu” la Cicârlău, locul său de naştere. Nu singur, împreună cu ceilalţi literaţi ai comunei.
La talentul său a scris destul de puţin şi nu îmi pot explica acest lucru decât prin faptul că este şi era un scriitor exigent cu sine, cu opera sa. De altfel are o vorbă: „decât să scrii mult şi prost (maculatură), mai bine puţin şi bine, ca să rămână în memoria cititorului”. Mai cred că a tipărit aşa de puţin, fiindcă nu s-a aplecat şi rugat în faţa nimănui cerşind bani, fiindcă a aşteptat ca instituţiile abilitate să-l invite a publica. Valeriu Sabău are siguranţa propriei valori, ştie că este printre primii zece prozatori maramureşeni, (şi ce prozatori a dat Maramureşul!) şi se consolează cu faptul că toată lumea din Centrul nou al Băii Mari îl salută cu respect pentru ceea ce a făcut pentru literatura maramureşeană şi naţională!
Aş fi nedrept dacă nu aş aminti faptul că scriitorul Valeriu Sabău este un stâlp al Cenaclului Scriitorilor Maramureş, este cel care dă plus-valoare întâlnirilor noastre. Este foarte atent la ce se citeşte, îşi notează cu meticulozitate observaţiile constructive pe care doreşte să şi le exprime şi toţi tinerii care bat la drumul afirmării au ce învăţa de la el.
Mă gândesc la prietenul Valeriu Sabău ca la un om care are o sensibilitate aparte și vede în orice întâmplare o poveste pe care simte nevoia să o scrie pentru a o păstra într-un colț de memorie și pe care o împărtășește cu ceilalți din necesitatea de a da un sens lumii acesteia atât de ciudată.
selectie Margareta RUSU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu