Tratatul româno-ucrainean din 1997 mai este valabil dacă s-au încălcat drepturile minorității române din Ucraina?

 

În ultimele zile se pune tot mai mult întrebarea firească, de către unii formatori de opinie publică și cetățeni, dacă tratatul româno-ucrainean din 1997, mai este în vigoare, valabil, în urma încălcării acestuia de către Kiev, prin brutala lege a învățământului din 2017: desființarea școlilor românești și restrângerea severă a folosirii limbii materne de către minoritatea română din Ucraina. În urmă cu 25 ani, pe 3 mai 1997, a avut loc la Kiev semnarea tratatului cu privire la „relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina”, de către miniștrii de externe ai celor două țări. Au urmat apoi cei doi președinți, care au semnat tratatul la Neptun la 2 iunie 1997, iar la 14 iulie 1997 a apărut Legea 129, de ratificare a acestui tratat. La data votării acestui act, președintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe – Adrian Severin, președinte al României – Emil Constantinescu. Prin acest tratat, România recunoștea dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii românești integrate anterior prin forță în fosta Uniune Sovietică. Semnarea tratatului a fost una dintre condițiile puse României pentru a fi acceptată în NATO. Filosoful Andrei Marga era membru al acestui guvern, ca Ministru al Educației, care se ocupa și de apărarea și promovarea școlilor în limba română din Ucraina. Reacția lui critică de astăzi, cred este și un foarte personală. Posibil să se simtă vinovat, astăzi, că a făcut parte din guvernul român care a semnat tratatul cu Ucraina, iar drepturile și libertăților românilor, în concordanță cu normele europene, au fost încălcate grav de Kiev din 2017 încoace. De altfel, în cele două poziții publice recente, filosoful Andrei Marga spune clar că nu avea de unde să prevadă, în 1997, că Ucraina nu va respecta deloc drepturile minorităților și a românilor, în special, din Ucraina. Posibil ca ieșirea publică a lui Marga de acum să fie o reprimare subconștientă a unei vinovății că a făcut parte dintr-un guvern, care a semnat un tratat ce azi nu se mai respectă, iar minoritatea românească este anihilată lingvistic și cultural, treptat de către Kiev.

În Ucraina nu se mai poate învăța la școală, începând de la 1 ianuarie 2017, decât în limba ucraineană, în detrimentul sutelor de mii de copii vorbitori acasă de română, bulgară, maghiară sau poloneză. Noua lege ucraineană a învățământului, din 2017, a fost o surpriză neplăcută pentru sprijinitorii străini ai Kievului și a stârnit de la început proteste în țările vecine. În Cernăuți și Herța, româna nu mai este limbă regională din 2017. Administrația regională din Cernăuți le-a cerut celor din Herța, Hliboca și Noua Suliță să anuleze deciziile trecute prin care limba română obținuse statut de limbă regională și putea fi folosită, alături de ucraineană, în unitățile administrative locale. Legea care permitea asta fusese promulgată în 2012 de mult hulitul fost președinte pro-rus Viktor Ianukovici, cel gonit de revolta de pe Maidan, în 2014. Legea prevedea stabilirea utilizării oficiale a limbilor regionale în activitatea autorităților publice locale în teritoriile unde trăiesc peste 10% din vorbitorii acelor limbi. Mai mult, din septembrie 2023 toate școlile cu predare în limba română din Ucraina vor fi obligate să treacă la studierea tuturor disciplinelor de învățământ în limba ucraineană, cu excepția orelor de limba și literatura română. Preoții ortodocși români din localitățile majoritare românești din Bugeac, Bucovina de nord și Maramureșul istoric sunt obligați la presiunea serviciului secret ucrainean SBU să oficieze slujbele în limba ucraineană, deși în lăcașurile de cult sunt prezenți doar etnici români. Potrivit unui ministru al Educației din Ucraina, Hanna Novosad, ”școlile minorităților naționale, care vorbesc într-o limbă a Uniunii Europene, din septembrie 2023” vor trece la predarea doar în limba ucraineană. Alți oficiali ucraineni au afirmat recent, ca românii să-și tipărească pe banii lor manualele, dacă vor să învețe în limba română. 400.000 români suferă o deznaționalizare în Ucraina și statul român tace.

MAE are obligația legală, constituțională și morală să ceară Kievului respectarea Articolului 13 al tratatului româno-ucrainean, din 1997. În acest articol se prevede clar obligația Kievului de a respecta, conform convențiilor internaționale, a drepturilor, libertăților și protecția culturală a minorității române din Ucraina. Ministrul de externe Bogdan Aurescu, nu este consilier al cabinetului de la Kiev, ci reprezentantul intereselor externe ale statului român, deci obligația acestuia este să vegheze la respectarea tratatelor diplomatice, nu să se ”războiască” cu dreptul la opinie al cetățenilor români. Ministru este plătit din taxele și impozitele românilor să ne reprezinte interesele pe plan internațional, nu să amenințe filosofii români, care au dreptul la opinie, ca în orice stat democratic al UE. Iată ce prevede Articolul 13 din tratatul româno-ucrainean: ”Alin 1. În scopul protectiei identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a minoritatii române din Ucraina şi a minoritatii ucrainene din România, părţile contractante vor aplica normele şi standardele internationale prin care sunt determinate drepturile persoanelor aparţinând minoritatilor naţionale şi anume acele norme şi standarde care sunt cuprinse în Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind protectia minoritatilor naţionale, precum şi în: Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferintei asupra dimensiunii umane a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, din 29 iunie 1990, Declaratia Adunarii Generale a O.N.U. asupra drepturilor persoanelor aparţinând minoritatilor naţionale sau etnice, religioase şi lingvistice (Rezolutia nr. 47/135), din 18 decembrie 1992, şi Recomandarea nr. 1201 (1993) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la un protocol aditional la Convenţia europeana a drepturilor omului, referitor la drepturile minoritatilor naţionale, cu înţelegerea ca aceasta recomandare nu se referă la drepturi colective şi nu obliga părţile contractante sa acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritoriala bazata pe criterii etnice. Alin 2. Minoritatea română din Ucraina cuprinde cetatenii ucraineni, indiferent de regiunile în care traiesc şi care, potrivit optiunii lor libere, apartin acestei minoritati în virtutea originii lor etnice, limbii, culturii sau religiei lor.” MAE a luat măsuri diplomatice ferme la Kiev pentru că s-a încălcat art. 13 din tratat privind drepturile și libertățile minorității române din Ucraina? Se pare că nu. Românii sunt supuși în continuare unei politici de deznaționalizare prin legea învățământului ucrainean din 2017.

În acest context dramatic, pentru minoritatea română din Ucraina, cu încălcarea de către regimul de la Kiev a Art. 13 din Tratatul din 1997, mai este valabil acesta? Iată ce se scrie în tratat la Articolul 27: ”Prezentul tratat se încheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelungeste automat pe noi perioade de cate 5 ani, dacă nici una dintre părţile contractante nu va incunostinta în scris cealalta parte contractantă despre intentia sa de a-l denunța, cu cel puţin un an înaintea expirării perioadei de valabilitate respective.” Tratatul are valabilitate 10 ani și se prelungește automat pe cinci ani. Faptul că Ucraina nu a respectat Art. 13 din tratat privind drepturile și libertățile minorității române, acest tratat poate fi de facto anulat? De ce Guvernul României, la 20 de ani, de la semnarea tratatului româno-ucrainean nu a cerut prin MAE anularea acestuia, atunci când regimul de la Kiev a promulgat legea învățământului ucrainean, care a anihilat școlile în limba română și a lovit oficierea în limba lui Eminescu a serviciului religios în bisericile române din această țară? MAE trebuia să se preocupe ca să denunțe pe căi diplomatice la Kiev anularea tratatului româno-ucrainean din 1997, pentru încălcarea de către regimul de la Kiev a Art. 13 privind minoritatea românească. Anularea tratatului, prin invocarea Art. 13 este perfect legală și morală, dacă Kievul nu schimbă legea învățământului din 2017. Anularea acestui tratat sau semnarea unui nou tratat de bună vecinătate cu Ucraina trebuie condiționată de respectarea de către Kiev a drepturilor și libertăților minorității române, conform convențiilor internaționale și a normelor europene. Dacă Ucraina vrea să intre în UE, trebuie să înceapă prin respectarea drepturilor minorităților, conform legislației europene, așa cum am făcut-o și noi în 2007. Democrația nu poate fi anulată că așa cer interesele de moment. În UE nu se poate integra o țară care are o conducere politică ce gândește ca în epoca sovietică.

Ionuț Țene