Vom fi sau nu vecini cu rușii?

La întrebare ar putea răspunde cel care, în urmă cu șase luni, a declanşat războiul ruso-ucrainean. Ce planuri de viitor are Putin cu Ucraina, opinia publică de pretutindeni nu are cum să știe. Cert este că Putin și Zelenski prea repede nu au de gând să stea la masa dialogului și negocierilor. Obiectivele lor sunt clare și, cred ei, justificate. În ce ne privește, o posibilă învecinare cu rușii trebuie luată în calcul. Dacă Putin are de gând să izoleze Ucraina, închizându-i ieșirile la mare, granița cu Rusia pe brațul Chilia, al Dunării, va deveni inevitabilă. Fără să ofere detalii, opiniile alarmiștilor, lansate în spațiul public, spun că în prezența rușilor la mejda țării, România s-ar afla în pericol. Nu agreez conspirațiile, iar mediatizarea excesivă a ipotezei miroase a diversiune. Scopul este distragerea atenției opiniei publice de la problemele interne amânate și nerezolvate. Cu gândul că războiul ar putea ajunge și la noi, românii vor uita de multiplele necazuri care se abat asupra țării. Ca să nu cădem în capcana diversiunii, la provocări ce pot fi înțelese trebuie să răspundem calmi, să gândim logic și rațional. Pentru Putin, România nu este o miză, nici granița comună, un obiectiv strategic sau un moft personal. Într-o situație reală, admitem că soldatul Ivan vine la “gardul” țării și în rusește ne întreabă dacă i-am dus dorul. Noi și partenerii din NATO nu avem ce să-i facem. Orice provocare pentru Putin ar fi pretext de escaladare a războiului. O vorbă din popor spune că neamurile și vecinii n-ai cum să-i alegi. Și mai zice că, la nevoie, vecinul poate fi mai bun ca fratele. Nu sunt istoric, nici în măsură să comentez relațiile României cu Rusia de-a lungul vremurilor. Nici să judec viciile poporului rus sau capriciile conducătorilor săi. Opinia mea se bazează pe cunoștințele însușite la școală și impresiile acumulate timp de 45 de ani în vecinătatea rușilor. Perioadă în care, la granița din Est, România s-a învecinat cu URSS. Basarabeni, ucra­ineni, până la urmă tot cetățeni ruși au fost. Istoria confirmă că atitudinea mai mult sau mai puțin ostilă a conducătorilor Rusiei față de România s-a manifestat într-un anume context geopolitic european. Să nu uităm că la reconstrucția României Mari, indirect, a contribuit Lenin, tata comunismului. După ce armata țarului Nicolae a părăsit frontul și a plecat să facă Revoluția din Octombrie (1917), Lenin a decretat dreptul la autodeterminarea popoarelor din fostul imperiu țarist. Revenirea rușilor la granița României s-a datorat pactului Molotov – Ribentrop și concesiilor făcute de Churchill și Roosevelt la Yalta în februarie 1945. Fără ele și debarcarea din Normandia, tăvălugul Armatei Roșii ar fi ajuns până la Atlantic. Iar occidentalii pe ritmul “a maia Katiușa” multă vreme ar fi jucat “Kazacioc”. În situații dificile, scopul scuză mijloacele și poate înlocui diplomația. În urma unei partide de vânătoare, stropită cu multă votcă, Dej l-a convins pe Hrușciov să-și retragă trupele din România. Acum amenințările lui Putin la adresa României fac parte din arsenalul războiului mediatic. Chiar dacă vom avea granița comună cu Rusia, griji nu trebuie să ne facem. NATO s-a angajat să ne apere, iar Putin nu riscă să provoace tehnologia militară a partenerilor strategici. La ora actuală, România și întreaga Europă resimt din plin consecințele dezastruoase ale războiului. Un război nu se poate încheia decât cu învinși și învingători, cale de mijloc nu există. Eu în Ucraina văd o țară distrusă, pe care SUA au obligația să o construiască. Din moment ce imensele resurse energetice ale Rusiei sunt folosite ca mijloace de șantaj la masa deciziilor, Putin cu SUA are dreptul să negocieze de la egal la egal. Vorba vine, în lume toți avem impresia că suntem egali, în realitate, unii sunt mai egali decât alții.

prof. Vasile ILUȚ