CEDO INVENTEAZA PARTENERIATELE CIVILE

 

CEDO inventează parteneriatele civile și intenționează să ni le impună. CEDO a dat o decizie eronată afirmând că Rusia a încălcat Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în plus, impunând Rusiei obligația să legifereze parteneriate civile pentru cupluri de același sex. Decizia nu este una juridică, ci una primordial politică. Un exemplu mai grăitor, dar și tragic de activism judiciar este greu de găsit. Din nefericire, un număr în creștere de judecători aleg calea activismului judiciar devenind, în acest fel, legiuitori și politicieni, subminând astfel separarea puterilor în stat.

Flagelul activismului judiciar

Îndrăznim să mergem chiar mai departe și să afirmam că, de fapt, activismul judiciar este o formă de fraudă intelectuală, o agresiune la adresa democrației și a statului de drept. Judecătorul activist de ultimă instanță își spune, simplu, „Sunt judecător. Nimeni nu mă poate da jos. Nimeni nu poate contesta ori schimba deciziile pe care le dau. Sunt deasupra legii. Nu dau socoteală nimănui pentru deciziile mele”. Modul acesta de gândire e iresponsabil și incompatibil cu jurământul dat în momentul investirii.

Privind Rusia, aspectele părtinitoare ale celor 14 (din 17) judecători care au imputat Rusiei încălcarea Convenției sunt mai mult decât evidente.

Cazul Fedotova a fost de fapt finalizat în 2010 în Rusia și, corect vorbind, acțiunea la CEDO e tardivă. Fedotova deja a acționat Rusia la CEDO imediat după 2010 și a pierdut. Fedotova însă a făcut recurs la Camera Superioară / Marea Camera a CEDO pentru a schimba decizia inițială. CEDO a ținut cazul Fedotova într-un stadiu inactiv vreme de 10 ani. A rămas pe rafturile Marii Camere fără a fi decis.

Între timp, un contingent nou de judecători tineri și „progresiști” care a fost investit în funcție la CEDO a schimbat componența instanței. Judecătorii cu mai multă experiență și ani în funcție, au respins activismul judiciar, dar generația tânără e nerăbdătoare să schimbe rânduielile stabilite de cei care au transpirat înainte de ei stabilind rânduielile societății. Jurisprudența se transformă într-un câmp intelectual, politic, progresist, devenind o potențială unealtă de nimicire în mâinile statului secular pentru a implementa viziunea și ideologia statului secular totalitar. Deconstructivismul, o ideologie care până în deceniile recente afecta mai mult filosofia, teoriile politice și politica, a penetrat și tribunalele, inclusiv CEDO.

Decizia Dobbs a Tribunalului Suprem din SUA din iunie 2022 privind avortul a stopat, pentru o vreme și cu un vot de 6 la 3, activismul judiciar din Statele Unite. A fost o decizie corectă care reflectă o filosofie judiciară conservatoare, temperată și prudentă, cu care și noi ne identificam.

Decizia Fedotova este tocmai reversul lui Dobbs. În Europa, activismul judiciar a luat un nou avânt grație deciziei iresponsabile dată în Cazul Fedotova. Decizia e tragică, iar consecințele ei negative sunt greu de exprimat în cuvinte. Repet: activismul judiciar subminează democrația, procesul legislativ (atât național, cât și unional), statul de drept. Este un afront la adresa cetățenilor Europei.

Politicizarea procesului judiciar

Ca urmare a războiului din Ucraina, Rusia a fost expulzată din Consiliul Europei și s-a retras din CEDO. Înainte de a fi Rusia expulzată din Consiliul Europei, CEDO își extindea mandatul asupra a 1 miliard de ființe umane. Acum îl extinde doar peste 850 de milioane. 14 judecători au emis o decizie care, putem spune, sfidează valorile și tradițiile a 850 de milioane de cetățeni. Raportul de putere este de 1 judecător la 60 de milioane de cetățeni. Un judecător, pe care nimeni nu l-a ales în funcție în urma unui proces democratic, își impune astfel voința asupra a 60 de milioane de cetățeni.

Nu doar că acest lucru este incredibil ori ireal. L-am numi si antidemocratic, disprețuitor și defăimător la adresa a 850 de milioane de cetățeni ai Consiliului Europei. Vor fi consecințe? Fără îndoială. Credibilitatea și încrederea cetățenilor în CEDO și în tribunale, în general, va scădea. Iar politic vorbind, polarizarea curentă a Europei va continua. Nu doar Vest vs Est, dar și țări musulmane vs țări occidentale. Își face cineva iluzii, de exemplu, că Erdogan va reacționa pozitiv dacă i s-ar spune ca Turcia, conform unei decizii CEDO, va trebui să legifereze parteneriate civile? Ba mai mult, acele parteneriate civile care sunt, de fapt, un pas decisiv spre impunerea căsătoriilor între persoane de același sex într-un spațiu geografic în care locuiesc 850 de milioane de oameni.

Spicuiri din Opinia Dizidenta

Continuam aici cu mai multe paragrafe (în limba română) din opinia dizidentă a judecătorului bulgar. Le recomandam ca lectură obligatorie tuturor cetățenilor preocupați de transformarea tribunalelor în instituții ostile statului de drept.

***

Am votat împotriva constatării unei încălcări a articolului 8 din Convenție. Starea actuală a jurisprudenței și lipsa evidentă a unui consens european în această chestiune nu permit, în opinia mea, interpretarea Convenției ca impunând o obligație generală pozitivă de a asigura recunoașterea legală a cuplurilor de același sex.

În Rezoluția CM/Res (2022) privind încetarea calității de membru al Federației Ruse la Consiliul Europei, adoptată de Comitetul Miniștrilor la 16 martie 2022 a Deputaților Miniștrilor, Comitetul Miniștrilor a decis că Federația Rusă încetează să mai fie membră a Consiliului Europei începând cu 16 martie 2022.

Ca urmare a Rezoluției și în conformitate cu Rezoluția privind consecințele încetării calității de membru al Federației Ruse la Consiliul Europei în lumina articolului 58 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adoptată de Curtea plenară la 22 martie 2022, la 5 septembrie 2022, Curtea plenară a luat la cunoștință că, întrucât Federația Rusă va înceta să mai fie o Înaltă Parte Contractantă la Convenție la 16 septembrie 2022, biroul de judecător la Curte în ceea ce privește Rusia Federația ar înceta să mai existe.

Cazul a cunoscut o soartă radical diferită. După ce a rămas pe rafturi timp de mai bine de zece ani, a fost ales drept principala cauză care a permis o îndepărtare de la precedent de către „noua generație" de judecători de la Strasbourg. Astfel, în 2021 reclamanții au reușit să convingă Camera să-și susțină cererea inițială din 2010, care era inadmisibilă la acea vreme, cu o constatare unanimă de încălcare.

Metoda utilizată de Curte pare de la început extrem de discutabilă, în opinia mea, cu atât mai mult cu cât determină o inversare a poziției anterioare a Curții cu privire la ceea ce este o problemă socială sensibilă într-un număr semnificativ de țări. Mai mult, atât Camera unanimă, cât și majoritatea Marii Camere au presupus în grabă că între reclamanții respectivi ar exista „viață de familie", chiar dacă la dosarul cauzei nu exista o astfel de indicație și unii dintre aceștia și-au pierdut vădit interesul, relevând astfel o lipsă. de angajament.

Trebuie să recunoaștem că prezenta hotărâre nu este inspirată de înțelepciune. Drept urmare, este cert ca va cauza probleme uriașe în ceea ce privește legitimitatea și acceptarea, dar și să submineze și mai mult autoritatea Curții și jurisprudența acesteia. Efectele ei dăunătoare vor rezona mai ales dincolo de statul pârât, întrucât acesta din urmă nu mai este parte la Convenție. În termeni mai generali, a fost inoportun ca Curtea să ridice nivelul Convenției într-o asemenea măsură încât să solicite recunoașterea legală a cuplurilor de același sex, în ciuda circumstanțelor sociale obiective semnificative cu care se confruntă multe state părți în acest domeniu. În loc să încerce să realizeze „o unitate mai mare” pe baza unor valori cu adevărat comune și împărtășite, în conformitate cu Statutul Consiliului Europei, este mai probabil ca hotărârea să aprofundeze diviziunea și să intensifice ciocnirea rezultată din viziuni societale divergente din Europa.

ASOCIAȚIA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA