Jurnal cenaclier - Ședința din 11 februarie a Cenaclului Scriitorilor Maramureș, l-a avut invitat pe poetul Gelu Dragoș

Astăzi -- sâmbătă, 11.02.2023, Sala de cenaclu „Ion Burnar”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu, Baia Mare -- a avut loc o nouă întâlnire a membrilor Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. A citit poetul Gelu Dragoș.

Dascălul Gelu Dragoș -- poet, prozator și jurnalist -- este unul din scriitorii de bază ai cenaclului nostru. Dacă stau bine să mă gândesc, nu ar trebui să îmi fie prea simpatic, pentru că a fost cel care m-a propus ca președintă a cenaclului, după plecarea dintre noi a poetului Ion Burnar. Am acceptat, atunci în anul 2011, cu titlul provizoriu, până vom găsi pe altcineva mai puțin ocupat. Ca în orice odă provizorală, ce se respectă, tot așteptând pe altcineva mai disponibil s-a făcut februarie 2023 și încă mai așteptăm; așa cum se întâmplă cu orice grupare îl așteptăm pe… Godot. Până va veni, nu se știe dacă el s-a arătat vreodată așteptătorilor săi, ne ducem existența printre poeme, poezii, proză scurtă, chiar și romane.

Azi, poezia a purtat semnătura lui Gelu Dragoș. Poeziile sale -- fie că au titluri cum ar fi: „Va veni o zi când voi fi singur”, „Facerea lumii fără pruncul Iisus”, „Singurătate”, fie că nu au primit încă taina botezului -- au o anumită tristețe, asemănătoare cu cea a tinerilor și foarte tinerilor poeți, care vorbesc cu atâta ușurință despre trecerea dintr-o lume în alta, ca și cum ar fi atât de simplu… să treci.

Primul care a luat cuvântul, după ce s-a săvârșit lectura, a fost criticul literar prof. Vasile Leschian, care remarcă saltul calitativ estetic al poeziei lui Gelu Dragoș. Profesor de Limba și Literatura Română Vasile Leschian consideră că viața de cenaclu i-a făcut bine poetului și poeziei, altfel, astăzi nu am fi ascultat niște creații cu tematică meditativ-melancolică asupra singurătății poetului și a echilibrului precar al tandemului viață-moarte. Vorbitorul ne-a adus aminte de filozofia vechilor greci, ce ne îndeamnă să ne gândim la moarte dar să nu ne fie frică de ea. Îl consideră pe Gelu Dragoș mai aproape de Vasile Voiculescu, care își asumă credința decât de Tudor Arghezi, care este oarecum rebel vis a vis de problema asumare-neasumarea credinței.

Doamna profesoară Șarlota Lotica Vaida este de altă părere în problema Arghezi, venind cu argumentul unei poezii puternic credincioase, pe care ne-o recită, dar este de acord cu tema existențialistă a poeziei lui Gelu Dragoș și cu recunoașterea credinței: „întors cu fiecare Crăciun pentru totdeauna la Domnul”.

Au mai luat cuvântul profesorul - tezaur uman la purtător-- Pamfil Bilțiu, proaspăt cetățean de onoare al Județului Maramureș, ce consideră că poetul Gelu Dragoș este sintetic, transmițând mult în poezii scurte.

Urmează, profesorul de muzică și poetul Ștefan Herțeg, ce este de acord cu ante-vorbitorii săi, remarcând ritmul interior al versurilor și că poezia „Iris”, nu este poezia unei flori ci și poezia irisului unui ochi interior.

Întâlnirea noastră s-a încheiat cu zâmbete, stârnite de epigramele colegului Vasile Țincaș. Printre atâția dascăli, mă simt iarăși eleva Trif, ceea ce îmi dă o stare de bine și protecție școlară.

Ne vedem peste două săptămâni, când va citi doamna Maria Bilțiu, tot poezie. Maria Bilțiu a trăit o viață printre cărțile Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, de asemenea a trudit cot la cot cu soțul ei, ca două albinuțe, colectând nectarul folclorului maramureșean și nu numai.

P.S. La capitolul prezentări de carte, am prezentat romanul lui Gabriel Chifu, proaspăt lansat în Baia Mare, joi 9 februarie.

Florica Bud

Președintele Cenaclului Scriitorilor din Maramureș.