Acrostih-uri

 

Motto:

,,emoția inimii o stinge lacrima de rouă

o stinge bobul de fericire proaspăt născut

emoția trimisă pe un foșnet de vânt

trimisă pe rostul unui Cuvânt...

emoția începutului și a unui niciodată-sfârșit...”.

Vasile Bele

ȘARLOTA LOTICA VAIDA - acrostih

Șederea bobului de rouă în

Anotimpul iubirilor cernute

Rămâne în sufletele vântului,

Liniștii și curcubeului, doar

Ochii ce-și aduc aminte de

Tăcerea lacrimilor și de

Armonia cuvintelor din gând...

Lângă tăcerea albastră

Orizontul cheamă muzele, iar

Tropotul cuvintelor din

Izvorul de mir și binecuvântare

Caută inima trimisului și

Anotimpul venirii în adevăr...

Viața se împarte în

Anotimp și timp poleit cu

Ierni și primăveri, cu toamne

Dar și cu veri de cuvinte

Adunate din rouă și albastru...

(a se citi pe verticală, prima literă)

TITINA NICA ȚENE - acrostih

Timpul nu stă în loc și nici

Iubirile adevărate nu au gust amar.

Te-am chemat, Euterpe, să-mi atârni

Inima de-un bob de rouă senină.

Numai izvorul de cuvinte, cu

Aromă de iasomie, strânge zâmbete din gând...

Niciodată, curcubeul, nu-și va uita cărarea

Iar rugăciunea și mirul vor străpunge irealul.

Credința își culege maci din

Alte veacuri de libertate și adevăr poleit...

Ți-am atârnat boabe de rouă în

Eternitatea cuvântului, lin curgător din

Nori, vânt, albastru, foșnet, visare. Chiar și

Euterpe-ți este muză stelară, iubindu-te...

(a se citi și pe verticală, primele litere din vers).

VASILE BELE